[flydragos]

z@x
ce faci cu aparatul ala, hai o data daca vrei sa zbori,
si nu mai pleci iti garantez eu.

[Matteo_Tgv]

Roger that, Flydragos sir!
Standing by! (de data asta o sa caut manusi cu baterii)
Matteo :rolleyes: ceva ma vesel azi, penca a dat soarele

[Matteo_Tgv]

Salut,

cred ca sezonul de raiduri pe anul asta a inceput deja :)

Sambata 21 ianuarie 2006:

Aeronava: motodelta Air Creation Clipper, Rotax 582 UL DCDI mod. 99 (Testablu), aripa Fun-450
Traiect propus: Clinceni-Calugareni-Giurgiu (60 km) cu retur identic.

Sa-mi ziceti daca v-a placut:

Ora 7:30 ...

"6142 cu Turnu' Tulcea, la verticala Grindu, aprobati intrarea-n zona"

- Dane, du-te sa raspunzi la telefon!
- Nu acum ...
- Dane, tu nu-l auzi cum suna?
- Ai, baga-mi-as, ce fain visam!

Ma ridic si fug spre sufragerie, unde pusesem telefonul la incarcat peste noapte.
Nauc, ma scurg din perete-n perete, inca dormind, incercand sa-mi fac drum prin ceata care desparte visul de realitate.

Prea tarziu. Telefonul se oprise inainte sa ajung eu la el. Cu ochii impaienjeniti de somn sau de la cheful din seara precedenta, de bautura sau de toate trei, bajbai pe la Apeluri Pierdute. Dragos BUC, scrie, parca. Incerc sa ma injur singur, dar vorbele nu vor sa se urneasca.

"Creca tre sa fumez o tigara la racoare, pe balcon. Sun dup-aia".

Nu apuc sa termin tigara. Telefonul ...

- Ce faci, ma? Dormi?
- Ce ma?
- Matteo, trezeste-te!
- Da.
- Ce da?
- Ce vrei tu.... aaaa ..... Dragose, te sun eu inapoi.
- Nu suni, ma, deloc. Vorbesti acum, da?
- Da, OK.
- Te-am deranjat din somn, draga?
- Da, da' cineva tot trebuia s-o faca. Cat e ceasu'?
- Suficient. N-ai ceas la telefon?
- Hai, mai ...
- 7 jumate. Hai, gata: baga ceva la ramazan, da pe gat o cafea si te astept la Clinceni. Avem o programare de onorat, da?
- La ce ora vrei sa vin?
- Vrei sa zbori azi?
- Aaaa, da, sigur, ce naiba!
- Atunci vii urgent.
- Ah ... Am inteles, Dragose. La 10 e bine?
- E numa' bine, dar la 11 e perfect. Nu de alta, dar nu tre sa rastorni masina.
- Roger that, Sir. Esti un domn!
- Hai pa!

Ton de ocupat ...

Tremur si nu stiu de ce... Ba da, stiu: e geamul deschis la balcon si afara e frig. Destul de frig. Neplacut de frig, futu-i.

"Da ce ma-ta vrei, e chiar ianuarie. Brrr, hai sa vad daca gasesc ceva de macare"

- Dane, hai ca ti se raceste ceaiul!
- Ah, mancati-as ochii tai de buburuza vietii mele!

Nici nu ma spal. Intai atac masa care mi se pregatise fara ca eu sa apuc sa sper la ea. Si-mi prinde al naibii de bine. Ceai cu lamaie, oua la pahar, branza albastra si pricomigdale. Nu-i rau. Cel putin asa cred.

"Cand naiba a apucat sa le pregatesca? Cat a trecut? Doamne, ce naiba m-as face eu fara femeia asta? Prost sa fii, noroc sa ai... Manca-i-as floricica ei de fata frumoasa si desteapta"

Ma uit la ceas: 7:45.

"Sora 13, frate, Sora 13. Praslea cea voinica si merele de pere. Bun si aprobat!"

Mananc cu pofta, de parca ar fi ultima masa ...

Suna telefonul ...

- Aaaalo!
- Te-ai trezit?
- Pot sa mananc si eu linistit?
- A, deci te-ai trezit?
- Afirmativ, Sir.
- Aha ... La ce ora tre sa fii la datorie?
- La 11?
- OK, te-ai trezit. Hai pa!

Ton de ocupat...

Gata, am mancat. Sunt full. Da' chiar full! Mama, ce repede m-am miscat! Perfect, baga mare.

Fug la baie. Am senzatia ca ma misc precum un robot. Asimov, ne cunoastem?

Apa obraznic de rece ma face sa injur. Nu ma abtin. De ce as face-o? Ma asteapta o zi de super-zi. Azi zbor.

"Ba, pe bune ca zbor"

Ma imbrac, aproape la intamplare, ca un desuchiat. Timpul se dilata si se contracta, haotic parca. M-a cuprins febra. Febra aia pe care o cunosc al naibii de bine. Imi strang echipamentul la repezeala.

Gata sunt. O zbughesc pe usa, uitand, evident, s-o mai incui. Nu uit, insa, punga cu banane si cu bautura energizanta. Nu sunt convins ca foloseste la ceva, dar cica e o moda.

"Mooaa, sa vezi ce-o sa ma treaca Oltul cand s-o trezi si-o vedea ca am uitat sa incui" imi zic eu in timp ce alerg pe scari ca un copil inutil de tembel.

Curat geamurile masinii.

"Asta imi trebuia mie acum! Gheata pe geamuri"

Pornesc masina. Constat ca nu am nici gaz si nici benzina suficienta. Bani, nici din aia nu am. Am uitat sa iau de acasa. Am, insa, un pachet de tigari. Macar atat.

Ajung in fata portii parintilor mei. Am si cheile de la una din masinile lor.
Sa-i trezesc? Sa nu-i trezesc? Nu, nu-i trezesc.

Stiu, sunt un golan.

Iau masina, fara prea multe intrebari despre sensul vietii si fara procese de constiinta. Are juma' de rezervor de motorina!

"Uau, tzata de matza! Lasa, ca o dreg eu cumva, dup-aia"

Bordul imi arata -7 grade C.

"Brrr, nasooool ..."

100-110-120-130-140-150 km/h ....

"Unde fugi, ma? Fugi dupa moarte?"

Imi aduc minte de Bochis: "Ba Matteo, cand zbori, inaltimea inseamna sigurantza, viteza inseamna sigurantza. Pe sosea e exact pe dos"

O las la 120.

Muzica. Muzica buna si la blana. Fug, fug, fug.

Ulmi, Bratesti, Cuza Voda, Mircea Voda, ............................. Tartasesti, Chitila (Gore, dormi?), Bragadiru, Buda, Cornetu.

Ajung la Clinceni. Pardon, Aeroclubul Aurel Vlaicu.

Bordul masinii imi arata -5 grade C. Este ora 10:30. Buuuun.

Motodeltaplanul in cauza, YR-5048, era inca in hangar. In jurul lui, tunand si fulgerand, se invartea Dragos.

"Hmmm, voila de vezi" imi zic eu in timp ce ma apropii cu prudenta. "Ce naiba o fi?"

- Hola Senor Dragos, ce te tulbura?
- Ba, avem frane.
- Ce avem, ma?
- Frane, ma, frane. Intelegi?
- Ma tem ca nu, sau macar asa cred.
- Pai, ia uita-te si tu: cand am zburat data trecuta, fiind mai cald, am avut parte de ceva noroi pe pista.
- Asa, si?
- Pai si noroiul ala s-a adunat in carenele rotilor si a inghetat de ne-a blocat tot. Hai, pune mana sa-l curatzam. Mai vrei sa zbori sau ai venit doar la plimbare? ma intreaba el, intorcand brusc privirea-i patrunzatoare spre mine si afisand un ranjet plin de intelesuri.
- Zburam, jupane, zburam. Hai sa-l magarim, ce mai tura-vra.

Lucram febril, atenti, insa, sa nu spargem si carenele odata cu noroiul devenit bloc de gheatza. Datul cu surubelnita pe langa roti nu pare sa fie suficient. Dam jos carenele trenului principal. Sunt pline, nesimtitele. Pline cu noroi inghetat. Sinistru. Chiar sinistru. Le rezolvam, insa.

Ajungem la aparatoarea de noroi a rotii de bot.

Nu avem pozitie sa o curatam. E perfect colmatata. Proptim, insa, o banca de lemn sub carena principala si reusim, in cele din urma, sa curatzam perfect tot ceea ce era de curatzat. Excelent!

Scoatem vulturul din hangar si dam husa jos de pe triciclu.

- Baaaaa, ce naiba, ba?! Ba, las-o naiba de treaba!
- Ce e, Dragose?
- Pai uita-te, ba, si tu aici. Astia au mutat aparatul, ca au trebuit sa bage AN-2-urile alea doua si uita-te ca au rupt comanda electrica de la parasuta de rezerva.

Ma holbez si eu, nevenindu-mi sa cred asa ceva.
Da, asa e. Caseta cu contactul electric e smulsa din filet, posibil sa lipseasca si o mica piesa de acolo. Contactul flendure liber. Nasol, super-nasol.

Chemam ofiterul de serviciu si il rugam sa consemneze. Asta e. Absolut neplacut. Cei care au mutat aparatul, au facut-o fara sa le pese. Bataie de joc, pur si simplu.

Ma uit cu ingrijorare la Dragos. Desi il stiu de ani buni, niciodata nu l-am vazut atat de suparat.

Incercam sa ne dam seama cum functioneaza circuitele electrice respective. Suntem dispusi, evident, sa renuntam la functionalitatea parasutei de rezerva pentru ziua asta, dar ne mai punem o problema: daca atunci cand punem contactul, instalatia si circuitul de comanda si inhibare fiind stricate, se declanseaza sistemul balistic al parasutei de rezerva? E ca naiba. Sistemul are la baza un cartus pirotehnic. Si daca facem o improvizatie acolo, daca se declanseaza cumva in zbor?

Bun, acum ce facem? Sa nu mai zburam? Sa abandonam?

E deja ora 12:30. Am pierdut o gramada de timp din cauza noroiului inghetzat de la tren ... La ora 16:00, cel tarziu, trebuie sa dam, la Trafic, inchiderea zborului.
Ce facem? Ce mai facem? Avem vreo solutie sau nu?

- Ba, o ia mama naibii! Fii atent: eu o repar cum-necum, si azi zburam. Plecam in raid, Matteo, fii atent ce-ti zic eu! imi spune Dragos, cat se poate de hotarat.

VA URMA ... (cand o sa mai am timp) :)

Aceasta postare a fost editata de Matteo_Tgv: 23 January 2006 - 10:57 AM

[Matteo_Tgv]

Partea a II-a:


- Ba, o ia mama naibii! Fii atent: eu o repar cum-necum, si azi zburam. Plecam in raid, Matteo, fii atent ce-ti zic eu! imi spune Dragos, cat se poate de hotarat.

Urmatoarele 30 de minute se scurg atat de greu, incat am impresia cu sunt 30 de ore. Prin minte imi fug tot felul de temeri. Daca nu-i da de cap? Daca nu ne incardam in timp? Daca, daca, daca ... Ma invart, neputincios, in jurul motodeltaplanului. Dragos lucreaza febril. Incerc sa vorbesc cu el, dar e atat de concentrat, incat nici nu ma aude. Ma chinui sa inteleg sistemul, poate reusesc sa-i dau si eu vreo idee. Zadarnic, insa.

- Hehe, gata m-am prins! imi striga Dragos, luminat, parca, de magistrala-i descoperire. Stiu ce trebuie facut!

Monteaza, demonteaza, mufeaza meticulos, nu-mi dau seama exact ce face. Tot ce pot spune este ca, la sfarsit, prinde un cordon soricel peste zona rupturii.

- Coane, e gata! Hai sa-ncercam jucaria! spune el, ridicandu-si spre mine privirea-i sugubeatza.

Punem contactul, pornim motorul. E perfect. Turam. Nici o problema.

Telefon la Trafic. Gata, avem zborul deschis.

- Matteo, tu stai in fatza, ca doar tu l-ai reparat, nu? imi arunca Dragos zeflemitor.
- Cum zici, tu sefuletule, cum zici tu.

Facem ultimele verificari, incercand sa invingem nerabdarea. Stim de mult ca nu trebuie sa lasi nerabdarea sa-ti alunge atentia. Totul OK. Ne echipam. Dragos isi pune o pereche de manusi de scafandru, din neopren. Vrea sa le probeze. Pe mine ma doteaza cu cele mai titrate manusi ale echipei: cu windstopper si captuseala in 3 straturi. De firma!

Rulam spre pista, cu motorul la 3000 de ture. E atat de frig, incat temperatura apei din motor abia trece cu putin peste 50 de grade C. Ma rog, antigel, nu apa.
Pe locul din spate, Dragos e pus pe shotii:

- Matteo, ti-e frica?
- Nu, ma, nu!
- Hai, ma, ca ti-e frica. Tremura tot triciclul odata cu tine. Uita-te si tu!

Deasupra pistei, zumzaie vesel un avion ultrausor. Zefirul lui Gelu, o bijuterie de avion. Trage niste rasmuturi de toata frumusetea. Zboara de cateva ore bune. Tur de pista, zona, touch and go, rasmut, asa s-au jucat toata ziua.

Este ora 13:30. Gata, e timpul.

- Zefirule, control radio cu motodeltaplanul.
- Cu 5! raspunde Zefirul prin statie.
- 5048 cu Zefirul, pe pista de rulaj, intetionam sa ne aliniem pentru decolare.
- Zefirul confirma, degajam. 5048, pista va apartine.
- Confirm, la reauzire.
- La reauzire, 73.

Ne aliniem. Vizibilitate 4-5 km, in toate directiile. Bun asa.

"Doamne-ajuta!" imi spun in gand, in timp ce-mi fac cruce.

- Da-i! ma indeamna Dragos prin intercom.

Pedala in blana, 40, 50, 60, 70, 80 km/h... 6000 de turatii.

- Ia-l! se rasteste el din nou, nerabdator.

Imping bara. Simt pasarea de panza cum se smulge hotarata din bratele planetei, avantandu-se voioasa spre inaltimile laptoase.

Cei 64 de purcei ai Rotax-ului 582 ne imping vartos spre cerul patriei, bucurosi sa fie pusi la treaba.

100 metri AGL. Suficient. Vom zbura la acest nivel. Vedem numa' bine de aici.

- Deci, cap compas Sud si mentii, pana la noi ordine, imi spune Dragos, vizibil incantat de faptul ca suntem in aer.
- Roger that, Sir. Confirm, adicatalea, ii raspund si eu, pe acelasi ton vesel si relaxat.

"We're in business!" imi zic eu in gand, in timp ce scrutez zarea dupa repere de traiect.

Aerodromul ramane undeva in urma, invaluit in laptele atmosferei. Barajul Mihailesti, campuri, sate, o inmormantare, palcuri razlete de padure, alte campuri, alte sate, dispar toate, inghitite, parca, de carena care strapunge implacabil tunelul departarii.

Frig, al naibii de frig. Manusile astea, de firma, par sa nu-mi fie de mare folos. Simt deja muscatura frigului in varfurile degetelor. Imi vine o idee. Tin bara cu o singura mana, iar pe cealalta o bag intre picioare, la adapostul carenei.

Ha, merge! Repet, la nesfarsit, figura, alternativ. Am mai invatat ceva!

Motorasul toarce docil, ca un motan adormit pe o soba generoasa. 4800 de turatii. Ne mentinem la nivel.

Inghitim, pe nesimtite, parca, kilometri dupa kilometri. Alte sate, alte campuri ... Toate raman in urma noastra, uitate, parca, de vreme. Ne lasam alintati de linistea inaltimilor. Motorul face parte din ea.

Zuram, zburam, zburam.

In spatele meu, Dragos, coplesit si el de frumusetea clipei, nu mai spune nimic. Ma lasa sa zbor dupa cum ma taie capul. Nu mai zice nimic, nici macar atunci cand mai pierd cursul. Parca nici n-ar fi cu mine.

"Doamne, e atat bine!"

Un sat, un rau, o vale. Picioarele mi-au inghetat crunt, dar eu inca nu realizez asta.

- Matteo, ti-e frig, ma? sparge Dragos gheatza.
- Parca nu mi-ar fi. Mainile am reusit sa le pacalesc. Da' tie?
- Numa' la picioare. Sunt deja congelate, raspunde el resemnat.

In clipa asta imi dau si eu seama ca si picioarele mele, care, desi spre deosebire de ale lui, stau la adapostul carenei, au inghetat. Ha, sunt bocna. Acum chiar simt durerea. Ma apuc sa misc din degete.

- Nene, stai, ca acum constat ca, de fapt, si mie mi-au paralizat tzurloaiele.
- Hai, hai! Nu te vaita. Baga mare acolo, mentine cursul! ma incurajeaza Dragos.

Zburam mai departe. Flecarim vrute si nevrute. Intercomul, asa mi se pare acum, e o mare inventie a acestei lumi. Poate la fel de mare precum penicilina. Sau macar asa il vad eu acum.

- Matteo, problem, spune Dragos, calm, la un moment dat.
- Adica?
- Motorul da rateuri, raspunde el, la fel de calm.
- Unde naiba, ca eu nu le simt.
- Ai sa le simti cat de repede. Inca sunt infime, dar eu, pe langa ca stiu scula asta ca pe Tatal Nostru, acum mai stau si in spate si, de aici, se simt mai usor decat din fatza. E clar, s-a format gheatza in carburatoare. Givraj, asta e.
- Mai nene, asta inseamna ca motorul se poate ori oricand ... apreciez eu ingrijorat.
- Yep! imi raspunde el, obraznic de calm, de parca imi spunea cat e ora.
- Aoleu! Si ce naiba facem? il intreb eu simtind deja cum imi intra un ditamai morcovul, cu tot cu frunze.
- Da' ce, nu stii sa aterizezi si fara motor? ma zeflemeste el, printre hohote de ras.
- Ba da, ma, stiu, dar unde? Pe coclaurii astia de sub noi?
- Matteo, esti pilot, nu te mai vaicari atata. Intoarce aparatul. Cap compas Clinceni. Vedem noi, pe drum, ce-o mai fi.

Ma uit pe GPS-ul pe care il ignorasem pana atunci, dar pe care acum aveam de gand sa-l tin si de mama, si de tata. Pana la Clinceni avem 30 km. Alt aerodrom apropiat, nici vorba.

In caz de ceva, singura alternativa viabila ar fi sa-l punem intr-o aratura. Altceva mai bun nu exista.

Acum am inceput sa simt si eu rateurile. Chiar violente. Din ce in ce mai dese.

"Tu-ti gheatza si condensu' ma-tii!" sudui eu, ca sa-mi mai fac curaj.

Morcovul din posteriorul meu a crescut mult mai mare. Il simt deja intrat, cu tot cu frunze. La fiecare rateu, creste inca un centimetru. Si, ale naibii rateuri, se tot indesesc ... Nu mai simt nici frig, nici nimic. Numai un morcov mare, cat toate zilele.

"Doamne, nu ne lasa, Doamne!" ma rog eu in gand si ma inchin.

- Ce-i, ma? Ai inceput deja sa-ti faci cruci? ma intreaba Dragos, vizibil amuzat.
- Pai uite, am vazut biserica din satul ala si de aia m-am inchinat. Ca io sunt credincios, intelegi?
- Aha, zau. Si, la venire, cand motorul nu dadea semne de sfarsit, de ce nu te-ai inchinat, ca tot pe-aci am trecutt? se distreaza el pe seama mea.
- Ei, uite, n-am obsevat-o atunci.
- Ma, tie ti-e frica!
- Da ma, da, mi-e frica? Mai vrei ceva? Tie nu-ti e frica?
- Negativ!

In spatele meu, Dragos rade cu pofta. Intercomul imi aduce, sacadat, hohotele lui. Am impresia ca si-ar dori sa se opreasca motorul, numa' ca sa se distreze si mai tare pe seama mea.

"Cantaretule, sa nu taci, te rog io! Du-ne macar pana in zona de aerodrom. Doamne-ajuta, Doamne apara si pazeste!"

- Ba, Dragose, tu cum poti sa fi atat de calm si de relaxat in situatia asta?
- Iete, ce sa-ti spun! Pai ce, ar fi prima oara cand imi tace motorul? Tu te vaiti, bai Matteo? Ai uitat cand zburai cu Trabi, cate pene de motor ai avut? Hahaha! rade el cu pofta.
- Man, asa e, ce sa zic. Dar e mult de atunci. In plus, pe coclaurile astea, probabil ca, din cauza terenului, nu vom mai putea decola din nou dupa ce-l degivram. Iti dai seama cat dureaza sa ne recupereze?
- Lasa, ma, ca om vedea noi ce-o fi, raspunde el, devenind, dintr-o data, serios. Hai, gata cu poantele. Hai sa ducem pasarea la cuib. Mentii 5000 de turatii. Nu accelerezi si nu decelerezi brusc. Altfel, poti sa opresti chiar tu motorul. Cu 5000 de turatii, urcam usor si castigam inaltime de sigurantza. Tu beleste ochii la GPS, zbori pe dunga violeta, ca ma uit eu, tot timpul, dupa terenuri de aterizare de urgenta. Ocolesti doar padurile si satele. Ok?
- Confirm!
- Baga mare!

"Hai s-o facem si pe asta" imi spun eu, hotarat sa nu ma las. "Om trai si-om vedea"

Motorul parca da rateuri si mai si. Din ce in ce mai dese si mai violente. Imi aduc aminte si de parasuta de rezerva. Ma rog sa tzina reparatia. Morcovul e la locul lui, in crestere.


VA URMA (tot cand voi mai gasi putin timp)

[flydragos]

Mateo
Mai bine te facei scriitor, chiar ti-a fost frica?
Ha,Ha,Ha.
Flydragos

[Matteo_Tgv]

Da, ma, da, mi-a fost frica. Si ce vrei? Frica pazeste pepenii.

Partea a III-a

Motorul parca da rateuri si mai si. Din ce in ce mai dese si mai violente. Imi aduc aminte si de parasuta de rezerva. Ma rog sa tzina reparatia. Morcovul e la locul lui, in crestere.

Piciorul drept mi-a ramas intr-o pozitie absolut incomoda, sa nu mai spun ca este si congelat. Tin acceleratia cu varful piciorului. Stau incordat. I-as da drumul pentru a-l aseza, cumva, mai confortabil. Nu o fac, insa. Ma tem ca decelerarea, ce ar urma schimbarii pozitiei piciorului, ar putea provoca oprirea motorului. Am de gand sa zbor asa, pana la aerodrom. Asta daca reusim sa ajungem pana acolo ...

Incerc sa ma uit in jos, la comanda parasutei de rezerva, sa ma asigur ca e in regula. Nu reusesc sa vad nimic. Sunt prea incotosmanat.

- Matteo, nu esti in stare sa tii turatia? se ratzoieste Dragos la mine prin intercom.

Ridic, instinctiv, privirea catre turometru. 4800 de turatii. Neatentia m-a costat 200 de turatii, cat se poate de pretioase in situatia in care ne aflam.

- Hai, ma, ce astepti? Du-l usor in 5000.

Incerc sa apas pedala, cat se poate de lent, mai lent ca o mangaiere tandra. Ma tem ca daca scap piciorul prea tare in ea, s-ar putea sa ne taca cantaretzul.

Din spatele meu, vizibil nemultumit, Dragos nu ma slabeste:

- Ce are, ma? Nu mai vrea? Ai apasat pedala aia?
- Stai, ma, ho. Acum tocmai o apas usor. Usor de tot, intelegi? Ma tem sa nu se opreasca.
- Bine, dar hai ca vine vara.

Il readuc la 5000 de turatii. Altimetrul ne arata 200 metri AGL.

"Aha, am mai castigat un pic de inaltime. Lasa ca e mai bine"

GPS-ul ne arata 15 km pana la aerodrom. Am, insa, impresia ca in fata mea este Atlanticul si ca eu tocmai sunt nevoit sa-l traversez.

Piciorul drept, crispat atata vreme, ma doare din ce in ce mai tare. Strang din dinti si indur.
Cagula mi-a scapat pana la babie. Tot curentul imi intra in gura. Imi simt dintii congelati. As inchide complet parbrizul castii, dar stiu ce ma asteapta: aburirea, pierderea vizibilitatii. Asta e, ma resemnez.
Morfolesc microfonul intre buze si incerc sa-l imping in afara cu limba. Se incapataneaza sa ramana acolo. Ma resemnez si cu asta.

Motorul, pare-se, da, deja, rateu dupa rateu. Fiecare rateu face ca GPS-ul sa se clatine in fata mea.

"Inca un pic, pasarica, inca un pic, te rog!"

Dragos ma apostrofeaza din nou. Nu mentin exact 5000 de turatii. Insa e al naibii de greu. Piciorul drept mi-e aproape paralizat, abia am control asupra lui, motorul imi tot joaca feste. Oricum, nu ma abat prea tare de la indicatia de 5000. Sau macar asa imi place mie sa cred.

In fata noastra, printre valatucii de ceatza, la cativa km, se intrezareste deja barajul Mihailesti.

- Hei, jupane, suntem aproape! Uite lacul! tip eu, fericit, in intercom.
- Aha, ok, raspunde Dragos plictisit.
- Ce, ma? Nu te bucuri?
- Pai, in primul rand, l-am vazut cu vreo 30 de secunde inaintea ta si, in al doilea rand, mi-au paralizat picioarele, in pusca mea!

Radem amandoi, cu pofta, ca niste copii fugiti de la scoala ca sa se scalde la garla.

In scurt timp ajungem in marginea aerodromului. Avem 300 m AGL.
Pe mijlocul pistei, Zefirul parea ca se pregateste de decolare.

- Zefirule, ce planuri ai?
- Bine ati revenit, domnilor. Momentan ramanem in pozitia actuala. Nu decolam mai devreme de 5 minute.
- Confirm. Intram la aterizare.

Suntem mult prea sus pentru a initia aterizarea. Si cu motorul oprit, de la 300 m, am putea plana vreo 3 km.

- Dragose, fii atent: dau drumul la pedala. Daca se opreste asta e.
- Da-i, ce mai astepti? Nu vezi ca esti la mama naibii?

Eliberez pedala. Motorul ramane, cuminte, la 3000 de ture. Nici urma de rateu.

"Au, baga-ti-as sarma-n nas, cantaretzule! Acuma, cand nu mai am nevoie de tine, mergi perfect, golanule ..."

De curiozitate, mai bag piciorul in el si il mai urc, scurt, la 5000 de turatii. Acolo da rateuri.

"Aha, e clar, face urat in sarcina"

Ma conccentrez asupra aterizarii.

- Dragose, suntem foarte sus si suntem aproape in pragul pistei. Cum vrei sa-l pun jos?
- Cum vrei tu. Hai, arata-mi ce stii.

Imi dau seama ca am 3 variante: ori intru in tur de pista, ori spiralez ca sa pierd inaltime, ori ma intorc cu spatele la pista, ma duc in lung si apoi revin pe directie. Niciuna nu-mi place. Parca vreu sa am mereu pista in fatza. Daca motorul s-ar opri, atunci nu pot sa mai fac nici un fel de corecturi.

- Dragose, desi nu am mai facut in viata mea asa ceva cu un motodelta si nu-mi aduc aminte sa fi vazut asta la altii, eu as incerca sa-l aduc jos ca pe parapanta, adica cu wing-over-e. Ce zici? Ar merge?
- Hehe, da-i bataie. Iti spun eu ca merge. Am facut-o si eu.

Incep: viraj stanga, viraj dreapta, viraj stanga, viraj dreapta, din ce in ce mai tare. Aerul urla pe langa noi. Simtit deja G-urile care se accentueaza de la o evolutie la alta. Ne ducem la vale vertiginos.

Gata, constat ca e timpul sa-l pun pe finala. Il stabilizez pe traiectorie si ma indrept hotarat pe pista.
Pierdem inaltime treptat, indulcim, aterizam perfect.

- Iuhuhu! Am reusit, Dragose!
- Bravo, ma, bravo! Ti-a fost frica, ai?
- Tu ce crezi?

Radem amandoi, cu pofta, in timp ce rulam spre hangar.

Morcovul se retrasese fara ca eu sa observ asta. In urma lui ramasese amintirea-i, de care cred ca nu voi scapa. Dar nici nu-mi doresc. Este, a fost morcovul meu. Unul cat se poate de prolific.

Ajungem la hangar. Coboram din motocicleta cerului si tzopaim de zor, ca sa ne incalzim.
Dupa ce ne mai linistim putin, bem suc, mancam banane, si ne apucam de mesterit.

In primul carburator, raportat la sensul de zbor, gasim pojghitze de gheatza galbena. Gheatza cat cuprinde. In celalalt, apa. Urma sa inghetze si aceea, evident. Curatzam totul, montam silencer-ul la loc, si pornim motorul. Turam in blana: merge perfect.

"Asta da aventura, fir-ar ea sa fie!" imi spun eu, zambind in gand.

***

Pornesc masina. Bordul imi arata acum -2 grade C.

50-60-70-80 km/h. Nu am nici un motiv sa ma mai grabesc.
Conduc relaxat, pierdut in amintirea acestei zile minunate.
Muzica, muzica buna, in surdina.

Buda, Bragadiru, Chitila, Tartasesti ............

Simt cum ma cuprinde, din nou, febra; febra aceea pe care o stiu atat de bine.... Ma gandesc deja la urmatoarea aventura.

Ce mai urmeaza acum? Targoviste? Sampetru? Sau ce?

SFARSIT


No, cam asta a fost. Am vrut sa va fac relatarea sub forma unei nuvele, ca sa va tin, macar un pic, in suspans. Am reusit? V-a placut?

In rest, ce a fost in ziua urmatoare, propun sa relateze altii (chiar si succint), ca eu mi-am tocit degetele de atata scris si, oricum, duminca au fost mai multi la datorie http://www.rhcforum....tyle_emoticons/default/smile.gif

Va las, acum, penca tre sa mai si muncesc, din pacate.

Bafta,
Matteo
www.paratech.ro

[flydragos]

z@x
pentu duminica zi tu ca ai muncit cel mai mult
dragos

[z@x]

n-am talent de povestitor, asa ca il las pe Matteo sa continue dupa ce se mai drege un pic.

Aceasta postare a fost editata de z@x: 26 January 2006 - 09:51 AM

[Valteras]

Cel mai placut mod posibil de a incepe o noua zi la scarbiciu, citind relatarile lui Matteo...
Stiu ca are talent de zburator, dar din pacate, cel de "nuvelist" cred ca-l intrece!
Genial!
Parca mi-au inghetat si mie un pic genunchii, varfurile degetelor si parca ma si ustura un pic curu', de la frunze!

Va iubesc!

[flydragos]

Raidulet
Profitind de vremea buna din ultimile zile am revacut raidul povestitv de Mateo de 5 ori dar nu a mai fost asa frumos, lipsea povestitorul cu morcovu lui :rolleyes:

[Matteo_Tgv]

Al naibi, si pe mine nu m-ai chemat. Pesemne ca nu ti-a placut povestirea mea ;)

Bafta,
Matteo
P.S. Azi am facut un deveu pe Bunloc si apoi s-a stat la patrulare pe Lempes cu orele (cu parapanta, evident). Aterizam doar ca sa ne mai incalzim mainile. Plafon compact, temperatura scazuta.

[SILVIU66]

Matteo_Tgv, la 5 Feb 2006, 00:24, a spus:

P.S. Azi am facut un deveu pe Bunloc

acolo mi-am rupt eu cocoasa cu parapanta.
am fost bvanat o luna jumate
da locu e superb.

[flydragos]

La Bunloc,
Am luat cele mai tari inchideri, si cele mai violente termici
Nu este pentru incepatori!!!!,
DAR! este un loc de zbor comod (telescaun) unde zbor cu placere.

[flydragos]

Salutare la toata suflarea zburatoare
scuze ca nu am mai aparut pe forum dar am fost ocupat cu zborul.
Deoarece nu sau organizat raiduri am luat-o singur la drum. Din Iulie am un motodelta nou Tanarg iXess 912 de 80 cai cu care am facut raiduri super tari. Ex: Buc - Tuzla (Kogalnicenu Roias); Comanesti - M. Ciuc - Gherghieni - Bicaz Lunca de sus (Harghita), si cel mai tare Buc -Sulina fara escala.
Pentru toti pilotii de ULM si nu numai pe data de 13 Oct incepe Campionatul National ULM pe Strejnic
numai bine Bunicu (flydragos)

[LOTI]

Campionatul de motodelta s-a terminat cu urmatorul clasament:
1.flydragos (Bunicu)
2.Iulian (campionul de anul trecut)
3, Ion Bogdan (campionul de acum 2 ani)

[LOTI]

Absent nemotivat: Big sau cel putin nu l-am vazut pe acolo. Au fost insa multi iubitori in ultima zi asa ca puteai sa te strecori neobservat. Dimensiunile pe care zici ca le ai insa ma fac sa cred ca nu ai fost.
Loti

[LOTI]

Ai ratat si intalnirea cu Berceanu care ne-a promis cea mai relaxata legislatie din UE dupa integrare.
Sa dea cel de sus sa se tina de cuvant. Vom vedea la anu pana atunci doar speram la 200m oriunde nu este zona reglementata.
Pe masura ce-mi aduc aminte va mai scriu
Loti

[byteworks]

LOTI, la 20 Oct 2006, 10:31, a spus:

Ai ratat si intalnirea cu Berceanu care ne-a promis cea mai relaxata legislatie din UE dupa integrare.
Sa dea cel de sus sa se tina de cuvant. Vom vedea la anu pana atunci doar speram la 200m oriunde nu este zona reglementata.
Pe masura ce-mi aduc aminte va mai scriu
Loti

200m? Am auzit ceva de spatiu G pentru aviatia generala, despre asta e? Ceva amanunte?

[Big]

Loti ai dreptate am absentat exagerat de consecvent ... Din pacate cauze legate de un spital m-au retinut. Avem si permisiune de decolare de la nevasta, si vremea buna in varful antenei, si timp ca doar m-am ocupat demult de asta. Asa ca baga mare si cu poze si cu naratiunea evenimentului. Vezi ca am deschis un subiect dedicat.

ca si tzucatzi.
big

[flydragos]

Salutare si La Multi Ani
Scuze pentru disparitie
Dar revin in forta cu intrebarea daca anul asta o sa putem sa ne strangem pentru un raid?
Ca sa va ambitionez va spun in mare ce am facut in 2006.
Raiduri: Clinceni - Strejnic - Campina, Clinceni- Brasov, Brasov -Clinceni, ( de mai multe ori )
Clinceni- Tuzla 2 ori, Tuzla - Clinceni, Kogalniceanu- Clinceni, Miercurea Ciuc - Gheorghieni- Bicaz - M Ciuc,
Clinceni - Sulina, Sulina - Clinceni fara oprire. mai sunt si altele dar mai mici.
ore zburate: motodelta-210, parapanta-41, ULM triax 25.
si am luat locul 1 la campionat
Urmeaza sa termin scoala de triax si sa dau examen pentru instructori motodelta.
Cam atat cu lauda, astept propuneri de raiduri sau sau ce raiduri ati facut in 2006.
Bunicu

[LOTI]

Salut PAPA (adica Bunicu)
Ce a mai clocit "pasarica ta care zboara", in legatura cu ceva raiduri pe anul de gratie 2007?
Daca ai ceva baga "naratiunea" vorba lui Big.
Cu stima Loti.

[z@x]

bunicu nu mai are timp de forum si nici de delta. acu zboara cu festivalu. e mai comod. nu tu casca, combinezon, manusi, nu te mai ia curentu pe la ceafa sa te intorci ca lupu cu totu cind vrei sa te uiti intr-o parte. deh, unii se mai modernizeaza, avanseaza. cei drept nici eu n-am mai intrat pe forum cam de multa vreme, chestii fara legatura cu zboru tinindu-ma departe, doar mintea-mi era zburata dar sper sa-mi revin. primele semne is ca iete scriu aici.
referitor la raiduri: visez si planuiesc sa zbor de la clinceni la covasna cu delta al meu in curind, fara escala. pina atunci ma pregatesc.
Z@Xcugindulacovasna

[danco]

BIG !

Imi place poza ( mascota ) ta, cea cu avionul rosu. Cred ca am mai vazut-o undeva pe net. Cumva pe un site frantuzesc ? . Unde platesc si eu pentru drepturi de autor ???

Dan

[Big]

Dane iti trimit fisierul pe email, pune-l pe Polaris ca ambele imi sunt dragi!

big

[LOTI]

Salut zburatacitori
Se pregateste un raid in Dobrogea. Probabil in a doua jumatate a lunii iulie. Cand am amanunte va tin la curent.
Loti

[flydragos]

buna ziua domnilor
imi cer scuze pentru disparitie dar amfost tare ocupat: am luat un Festival si am avut dezburat ca sa iau calificarea de zbor cu pasageri, dar acum sunt plecat la Tuzla pentru tras benare cam o luna, cu ambele scule impreuna cu Uta.
Amasteptat sa se organizeze de la aeroclub raidul Romanieu dar degeaba nu s-a facut nimic. Eu personal am fost in cateva plimbari,pe la Siria,Bacau,Tulcea, Tuzla, Galati, etc. Daca pana in 15 August este cineva dornic de zboruri la mare sunatima.
Bunicu ( Dragos) 0722738252