[pitts]

Azi s-a stins din viata Nea Serban, care de ani de zile a crescut aeromodelisti la Palatul Copiilor!...:-((
Dumnazeu sa-l odihneasca!

Aceasta postare a fost editata de pitts: 19 April 2008 - 03:03 PM

[EGI]

L-am cunoscut personal. Am fost adversari in COMPETITIILE NATIONALE ALE PIONIERILOR care se tineu la SALISTE SIBIU
EL conducea echipajul PALATULUI, eu conducem ECHIPAJUL PRAHOVEI ( in vremurile de demult).Ne cam bateam pe primele locuri.
Un om deosebit. Un bun " MESERIASI"
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA
EGI

[Marinaru]

Dascal si pionier in aeromodelismul romanesc, simbol si istorie de-acum! DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!!

Aceasta postare a fost editata de Marinaru: 19 April 2008 - 07:20 PM

[RedBaron]

si eu l-am cunoscut...sper sa nu fac confuzie...
Dumnezeu sa il odihneasca ... a fost un profesor extraordinar ....

[Valteras]

De-acu' e cu nenea Donea, la taifas...
Dumnezeu ii odihneste pe amandoi...

[Dom*PROFESOR]

A murit profesorul SERBAN IOAN, nea Serbanica cum ii spuneam noi.Ma incearca sentimente confuze dupa alte pierderi inegalabile ale modelismului romanesc.
Serban este primul si cel mai talentat profesor de aeromodele pe care ia avut Romania avand peste 40 de ani de activitate, generatii intregi de copii dintre cei care au trecut pe la cercul de aeromodele sunt astazi oameni de mare valoare.Spiritul tehnic, imaginatia, rigurozitatea si lucrul facut pana la atingerea perfectiunii au fost spiritul transmis de acest mare, mare om.Meritele sportive sunt de neegalat, pe parcursul vietii a facut cu succes toate clasele posibile de aeromodele, de la zborul liber, zborul captiv cat si cel radiocomandat.A fost unul din pionierii zborului radio si a organizat primul curs de radiocomanda din Romania de unde practic s-a ramificat in toata tara dar pe principii si tehnica riguros pusa la punct.Amintesc participarile alaturi de copiii Palatului Copiilor la toate campionatele Federatiei Romane de Modelism, la concursurile ministerului Invatamantului de la saliste Sibiu, precum si la micromodele la Slanic Prahova.Profesorul Serban este cel care a impins granita dintre sport si stiinta la infinit.Toti marii campioni si marile talente in aeromodelism, multi dintre pilotii de elita care zboara astazi in aviatia mare s-au format la cercul de aeromodele al profesorului Serban. Activitatea in cadrul Federatiei Romane de Modelism a fost una titanica.Serban este cel care a creat ierarhia valorilor in acest sport, cel care a implementat rigorile regulamentelor FAI, cel care a fost concurentul de temut al competitiilor si mult timp un arbitru de elita.Va amintiti de copii care veneau in fiecare an la competitii condusi de profesorul Serban? Daca el nu era prin preajma observai imediat aeromodele lucrate ingrijit, curat, perfect, adevarate minuni tehnice.Serban a fost cu multe clase peste noi toti!
Exista Dumnezeu acolo sus si parerea mea este ca a primit in bratele lui un inger, la fel ca multe alte valori Romanesti prea putin recunoscute in timpul vietii!
Sa dormi linistit nea Serbanica, noi nu te vom uita niciodata!

Fisiere atasate

•  Alaturi_de_copii_la_Palatul_Cotroceni.jpg (83.46K)
  Number of downloads: 254

[Dom*PROFESOR]

Am sa incerc sa povestesc cat mai multe din minunatele clipe petrecute alaturi de Serban.Daca si voi va amintiti scrieti despre el.Acest subiect nu va fi niciodata inchis!
Inca o poza cu Serbanica tanar si frumos alaturi de colegii de la Palatul Cotroceni:

Fisiere atasate

•  Serban_2.jpg (61.94K)
  Number of downloads: 257

[Picco2]

Am avut privilegiul sa-i fiu elev acum 30 de ani la cercul de la Palatul Cotroceni.
Domnul Serban, cu siguranta cel mai mare dascal in ale aeromodelismului din Romania, provine dintr-o generatie in care modelismul a fost respectat si incurajat.
Scoala de aeromodelism de la "Turnul de parasutism" a produs nume de exceptie pentru modelismul romanesc.
Unul dintre absolventii scolii, Profesorul Serban, si-a indeplinit cu brio misiunea pentru care a fost scolit si pentru care a avut vocatie: aceea de a duce mai departe spiritul acestui frumos sport timp de o viata intreaga.


Dumnezeu sa-l odihneasca !

[SILVIU66]

Dumnezeu sa-l odihneasca.

[Marinaru]

Maine, 22.04.2008, la Cimitirul "Sf. Ilie" de pe "Prelungirea Ghencea" intersectata cu "Valea Oltului", va avea loc inhumarea domnului Serban Ioan, la orele 13.

Aceasta postare a fost editata de Marinaru: 21 April 2008 - 01:37 PM

[batman33100]

Am avut si eu ocazia sa il cunosc pe acest om deosebit. Era prin 86-87 si la ora de rusa (se facea rusa pe atunci stiti foarte bine) profesoara noastra de la generala din cartier, scoala 165 mai precis ne-a intrebat in special pe baieti daca nu vrem sa ne inscriem la Palatul Pionierilor si Soimilor Patriei cum era denumit pe atunci. Am mers mai multi baieti intr-o zi si ne-am dus la cercul de aeromodele unde ni s-a spus de catre un baiat (Liviu parca imi amintesc ca il chema ) sa il asteptam pe dom profesor. Tot atunci imi amintesc foarte bine ca acel baiat mai mare ca noi (nu mai stiu sper sa nu gresesc) dar am banuit ca este fiul lui sau ceva, ne-a atentionat sa nu punem mana pe ceva sa furam de acolo chestie care sincer m-a intristat mai ales ca si atunci cu toate ca era comunism si alte vremuri se mergea tot pe mentalitatea ca noi copii am putea sa luam ceva de acolo, de altfel tonul lui a fost destul de agresiv ceva de genu: -Ba daca prind pe vreunul ca pune mana pe ceva va sparg!! In fine.
Acel Liviu era omul lui de baza si mereu era solicitat, Liviu in sus Liviu in jos dar personal nu ma simteam confortabil in prezenta lui.
A venit domnul Serban s-a recomandat ne-a trecut numele la toti pe o lista cu un creion mecanic cum aparusera pe atunci de care noi eram toti foarte fascinati ca nu mai vazuseram pana atunci si chiar ziceam ai vazut ce stilou cu bilute avea dom profesor (era de fapt mina mecanica care se rupea foarte des daca apasai mai tare). Cei care au trait atunci cunosc foarte bine modelele cu mina de grafit de 0.5 si 0.7 si diferentele care erau intre modelele chinezesti ,straine in general si cele romanesti. S-a facut o selectie si nea Serbanica ne-a intrebat care vrem sa ramanem la aeromodele si care sa migram spre alte cercuri. Evident ca au fost si colegi care au preferat auto sau navo, nu mai sunt sigur daca erau rachetomodele pe atunci, iar restul am ramas la aero.
Dupa care scurt ni s-au impartit in celofan primele kituri pentru primul model pe care aveam sa il facem pe atunci. Intrebarea d-nului profesor cand trecea pe langa fiecare dintre noi era ceva de genul "Preferi alta culoare?". N-am sa uit niciodata aceasta intrebare. Ce om minunat!. Pana si de chestia asta tinea cont. Stia ca daca incepi cu tristete o munca si nu esti multumit sau ti se pare ca modelul colegului tau e mai frumos poate nu ai atata tragere de inima sa il construiesti de aceea s-a asigurat ca fiecare era multumit de ce primise. Le-am mai schimbat intre noi evident pana cand toti au fost multumiti.
Dupa care a inceput munca....zile intregi de masurat cu sublerul de slefuit de lipit cu acel clei special din tuburi. Ne-am familiarizat cu termeni de genul fuselaj, ampenaj, profundor, nervuri..etc. Stiu ca am pilit la nervurile alea de mi-au sarit capacele si culmea nu le-am gresit. Spre deosebire de alti colegi de ai mei care le-au facut varza depasind acea linie a profilului trasata cu creionul de nea Serbanica.
Era de un profesionalism desavarsit si foarte exigent. Daca greseai trebuia sa refaci totul de la inceput fara comentarii. Pur si simplu nu accepta compromisuri, totul trebuia sa fie perfect. Te mai punea sa refaci odata poate maxim de doua ori si daca dadeai rasol iti spunea ca locul tau nu e acolo si trebuia sa pleci. Cred ca si pe perioada cat am fost acolo vreo 2-3 colegi nu s-au incadrat in cerinte si au fost nevoiti sa paraseasca cercul. Si de asemenea nu putea sa strice materiale cum ai strica orzul pe gaste, e de inteles. Vedea in om daca exista pasiune si omul respectiv e dedicat sau nu. Unii venisera acolo doar pentru ca sa chiuleasca de la scoala nu ca ar fi fost pasionati sau ceva. Daca nu aveai tragere de inima simtea imediat lucrul asta. Doar ii trecusera prin mana zeci si zeci de copii.
Imi mai aduc aminte ca la sfarsit le-am centrat cu niste alice de plumb si chiar am avut nevoie de foarte putine ca sa il stabilizez spre surprinderea si satisfactia d-nului profesor.
Inaugurarea s-a facut undeva pe la Clinceni.Acesta a fost momentul de maxima descumpanire si dezamagire pentru mine. In primul rand a fost foarte prost organizat totul sau asha mi s-a parut. Noi stateam undeva in spate si asteptam sa ne vina randul dar nu vedeam ce se intampla in fata unde era si nea Serbanica. Era aglomeratie toti tipau se imbranceau, mai multe scoli , totul un haos.Nu am stiut pana il acel moment ca modelelor aveau sa le fie atasate motor si nici nu ni se spusese lucrul acesta. Am crezut ca motoarele pe care le vedeam in atelier erau pentru modele mai avansate. In fine. Cand a venit randul meu am reusit sa il fac sa planeze si sa il ridic cateva zeci de metri poate mai putin dar dupa aceea s-a destabilizat venind intr-un picaj foarte abrupt si s-a rupt exact de la jumatate. Am simtit ca mor de ciuda si de durere. Parca se rupsese ceva in mine. Toata munca mea, toata migala, toate stradaniile, toate orele de transpiratie si de efort, se dusesera pe apa Sambetei intr-o clipa. Nea Serbanica m-a privit trist si mi-a spus dezamagit:" Riscurile meseriei baiete! Asta e! Riscurile meseriei".
Pur si simplu nu fuseseram instruiti sa lucram cu acea radiocomanda si putini s-au descurcat si au patit ca mine. Trebuia facut un instructaj trebuia ca fiecare sa ajungem sa punem mana pe comanda sa vedem cum se manevreaza. Altii au fost mai norocosi si au resusit sa obtina niste satisfactii mai mari vazandu-si modelele zburand la inaltime. Nu mai vroiam decat sa se incheie totul. O lume se prabusise in mine. Nu vroiam decat sa merg acasa. Competitia s-a incheiat mi-am luat modelul distrus care ulterior a ajuns o scarita pentru o planta agatatoare pe care o aveam pe balcon intr-un ghiveci (la indicatiile bunica-mi).Asta a fost! Ne-a Serbanica ne-a adunat si ne-a spus ca ne vom reintalni in septembrie cand incepea scoala sau octombrie ceva de genul pentru modele mai avansate.
Nu am mai venit. Pur si simplu dezamagirea era prea mare. Visul meu de copil se sfaramase.Poate ca ar fi trebuit sa continui totusi..cine stie.
Dar mi-au ramas in suflet acele momente, exigenta si profesionalismul d-lui profesor care nu lasa nimic la voia intamplarii, si am aflat cu tristete de faptul ca nu se mai afla printre noi. D-zeu sa il odihneasca in pace!

PS: Ca un amanunt intr-o zi de sambata (zi de scoala de altfel) stiu ca Nea Serbanica ne-a pus la video o caseta intreaga cu Tom si Jerry, iar noi eram pur si simplu fascinati, noi care vedeam doar Mihaela 15 minute la Lumea Copiilor sau ceva pe la bulgari.Am stat cateva ore bune si ne-am uita incontinuu.

Am fost si la inaugurarea Palatului de altfel. Eram comandant de detasament si fiind mai mic de statura am fost pus in primele randuri unde fluturam o esarfa albastra conform graficului drapelului care se vedea de la mare distanta. Un securist m-a interpelat si mi-a aratat cum sa tin corect esarfa (de mijloc nu de colturi). Erau usor de recunoscut. Se fofilau prin multime si purtau geci negre de piele.Ulterior am aflat ca si sotul invatatoarei nostre era securist. Isn t it ironic?! :rolleyes:

Imi cer scuze daca am scris prea mult aici , dar amintirile m-au rascolit. Cercul de aeromodele , Nea Serbanica, colegii, dar si momentul de dezamagire m-au facut sa devin nostalgic dupa anii de scoala si de copilarie. Pacat ca astazi nu se mai insufla asha ceva tinerelor generatii. Atunci eram instruiti sa facem ceva sa devenim ceva, astazi se nasc cu tableta si cu iphoneul direct in mana. Alte vremuri!
Doresc viata lunga cercului de aeromodelisti si celor care au persistat in aceasta minunata pasiune iar Dumnezeu cu bunatatea lui sa aiba grija si sa il ocroteasca acolo sus pe minunatul om Serban Ioan!
D-ZEU SA IL ODIHNEASCA!!!

[soryn65]

D-ZEU SA IL ODIHNEASCA!