Eu de obicei nu postez aici și prefer să nu mă amestec în discuțiile care au loc, dar aș vrea să punctez niște
păreri personale. Poate că în timp chiar îmi voi face un cont separat de acesta, tocmai pentru a nu se confunda părerile personale cu chestiunile oficiale.
De citit am tot citit ce s-a scris și constatarea mea e că în loc să facem front comun în fața „inamicului”, stăm să ne măsurăm...puterile (asta ca să fiu delicată în exprimare) și să ne dăm la „gioale” unii altora. Allen are dreptate că tonul face muzica, iar momentan e mai mult un scârțâit decât muzică. Nu știu exact ce se obține prin acuzații (nefondate) sau referiri la personaje din Caragiale. E foarte ușor să te simți mare și tare din spatele unui ecran. Cu toții suntem viteji când vine vorba de tastat. Aș fi tare curioasă dacă persoanele respective ar avea tupeul necesar să se exprime astfel și live, față în față. Cred că sunt puțini cei care înțeleg că domeniul virtual este mai mult sau mai puțin ca viața reală. Dacă în viața reală nu te-ai comporta așa, atunci mai mult ca sigur nu ar trebui să o faci nici pe net.
Ce pot spune după aproape 2 ani de colaborat cu Andras, Daniel și diverse alte persoane? Sunt niște oameni de nota 20, fără de care asociația nu ar fi unde e astăzi. Unde e asociația? E simplu, avem în sfârșit șansa să ne exprimăm, noi aeromodeliștii, în fața instituțiilor statului. Nu e lucru puțin. Ca să faci o schimbare trebuie să ai acces la informații și să faci în așa fel încât părerea ta să conteze. Ceea ce mulți nu realizează e că lucrurile nu se fac așa, în vis și nici nu se fac peste noapte. E un proces de lungă durată. Poate că nu sunteți mereu de acord cu ce se întâmplă și e normal, suntem diferiți, nu ai cum să mulțumești pe toată lumea. Cert e că se încearcă, iar denigrările nu își au locul. Nu când o mână de oameni lucrează pentru mult mai mulți. Nu știu exact ce se întâmplă sau de unde atâta dorință de râcă și scandal, dar cred că dacă s-ar dedica jumătate din timpul alocat măsurării...puterilor încercării de a găsi soluții, de a sprijini, chiar și cu o idee, am obține mult mai multe.
Am fost ani de zile pe la concursuri și îmi amintesc perfect că și copii fiind eram cumva fiecare cu echipa lui, dar în ultimă instanță eram cu toții aeromodeliști și asta ne unea mult mai mult decât niște orgolii prostești. Mereu când veneam acasă duceam lipsa camaraderiei care se forma inevitabil între noi, indiferent din ce colț al țării eram. Asta se pierde din vedere: că toți ne dorim, în ultimă instanță, același lucru.
Și cred că este cazul să ne purtăm civilizat unii cu alții, chiar dacă părerile diferă.
Aceasta postare a fost editata de Alexandra D.: 07 April 2016 - 08:15 PM
Motiv editare: am uitat sa scriu