Buzau World Cup, 25-27 Mai 2012

Buzau World Cup 2012 are loc in ultimul weekend al lui mai cativa Km de Buzau, intre localitatile Spataru si Costesti, conform hartii din ultima pagina a anuntului: http://www.frmd.ro/F...in2%20Buzau.pdf

Este posibil sa vina: unul sau doua cluburi din Suceava, doua sau trei cluburi din Buzau, unul din Pitesti, unul din Pucioasa, un club din Serbia, unul din Bulgaria, un concurent din Rusia care a lucrat la Baikonur si care aparent a fost instructor pentru dl. Prunariu. E posibil sa apara si altii... Dar nu e posibil sa-i avem mereu pe bulgari si sarbi la noi si noi sa nu-i vizitam niciodata.

Este inclus si banchet, dupa "metodica".

In a doua zi (duminica 27 mai) sunt planificate machetele (S7) si rachetoplanele (S8EP) pentru cei care vor sa vada ceva mai apropiat de High Power Rocketry. Chestia e de dimineata pana la pranz, deci nu e un mare efort.

Sa ne vedem cu bine!

Fisiere atasate

Invitation BUZAU CUP 2012.pdf (110.51K)
Number of downloads: 457

Vineri dupa-amiaza: bot nou si ampenaje pentru al doilea model, iar noaptea programare Fortran, pana sambata la 04:40.
Sambata dimineata: prezent chiaun la club pentru finalizat al doilea model si reparat modelul colegului. Dupa ce am vazut ca al doilea model are un bot mai bun, am refacut botul si la modelul de baza.
Am reusit sa imbunatatesc programul pentru modelul doi in emitatorul Futaba FC-18 V3+, model 1993, dar nu suficient. N-am gasit sub-trim, dar am reusit sa activez un mixaj si sa comut un canal (meniu in germana). Statia permite foarte multe in teorie, dar e de lucru. Dupa o intelunga enervare, am aflat capacitatea acumulatorului LiPo din model, care din 2010 a scazut de la 100 la 45mAh (27 lansari si cam tot atatea incarcari). A urmat inlocuirea cu o celula noua. Dupa alata enervare am reusit sa inghesui receptor, cabluri, LiPo in aripa si sa o lipesc. Timpul trecea, prima zi de concurs se desfasura in voie si eu eram inca in lucru din ce in ce mai terminat. Am abandonat modelul doi (de fapt era pentru antrenor), am impachetat si la GARA!

Am gasit bilet clasa I la IC 402 Chisinau-Buzau, loc foarte bun pentru bagaj, rampa si chiar model. Mitica Panait de la Cernavoda m-a asteptat la gara, de unde am pornit la hotelul Aqua-Max, unde banchetul era in desfasurare.
Am luat camera in primire si m-am prezentat la chef, salutand pe toata lumea de intrare. Salata buna, friptura buna, porc si carnati condimentati, tuica de la bulgari super, tuica buna de la Buzau. Mitica a bagat vreo 4 beri, nu stiu cum a reusit. Am discutat cu Nikolai Peychev despre modelism: F5B, F3A, dar el era cam beat, eu cam terminat, asa ca nu prea am concluzii (bulgarii si-au facut Gas Box la F5B in 3 luni si l-au testat 2 ani, dar cica le merge bine). Rupti de tot, am uitat si de Bute si de altele si am dormit bocna.
Duminica dimineata, ne-am sculat printre primii, am aflat de batalia luata de Bute, am luat o omleta cu salata de rosii (bun, bun) si hai pe camp. A venit si Lom cu o masina, am trecut la achizitia de motoare si piston de lansare de la Vladimir Cipcic (Serbia), am instalat rampe, am mai bagat niste mAh in acumulatori si cu asta basta. N-am mai lansat de antrenament, numai Lom a dat din mana de cateva ori si nu era rau deloc.

Desi cerul cam inchis, am avut cu totii o zi foarte buna dpdv curenti ascendenti. Vantul a fost slab, exact ca la prognoza. Indicator de vant erau cele trei steaguri: Ro, UE, FAI. Deci am fript-o in mare stil. In prima mansa am aterizat de 90p (1.7m – Ghenadi imi punea 80p, scriind 2.7m, dar poate varsta isi spune cuvantul – are 73 de ani). Colegii l-au corectat si bine au facut. Lom iti multumesc! In urmatoarele 3 manse am aterizat mereu de 100p, ceea ce e cam prea mult. A dat si Lom destul de bine, dar cam cu oscilatii. Daca omul nu a vrut EXPO mai mult in statie, n-am ce sa-i fac. Modelul e reglat pentru zbor de la mana si elastic, nu pentru motor. Asta l-a costat zborul din runda de baraj, unde traditia spune ca validarea zborului trebuie sa fie mai dura. Vladimir a dat foarte bine, dar Mitica al nostru a avut ghinion cu motoarele. In prima mansa i-a explodat motorul pe la 70-80m, i s-a dezlipit batiul si a ramas orientat la 90 grade (inca fasaind), asa ca a iesit o urcare de DQ. Oricum, l-a aterizat in siguranta, a reparat batiul si i s-a permis sa mai lanseze odata. L-am asistat cu cronometrul de runda, ca sa nu depaseaca cele 14 minute de “working time”. A fost stresat rau si a aterizat mai devreme cu 90s. Avea de alergat numai 20m ca sa depuna statia la “impound”, deci putea sa produca macar vreo 70s in plus. Motoarele nu i-au mai explodat in rundele 2 si 3, dar i-au mers slabut (merg normal vreo 80m, dupa care nu mai dau tractiune – asta se vede si in modul pulsatoriu de functionare). Altii au mers si ei bine: Angel Todorov. Alex Nica de la Buzau a dat cu motoare de juniori, asa se explica timpii mici de zbor, dar a lansat corect. Liviu Botusan a avut si el motoare mai slabute, deci n-a putut sa intre in runda 4. Nikolai Peychev a dat de-al naibii cu un rachetoplan construit in 1989!!! El e cel cu statia FX-40 la gat.
Cam atat am vazut. Lom, Mitica si soferul Mihai mi-au aprins fitilele. In runda 4 s-a schimbat directia vanticelului si curentii termici s-au cam restructurat. Nu am mai explorat zona din primele 3 runde, unde nu trebuia decat sa stai si ramaneai la altitudine constanta, ci m-am dus in alta parte. Am coborat repede, am mai schimbat zona, am gasit niste ascendente joase prietenoase, dar am optat pentru siguranta punctelor la aterizare, asa ca am scos timpul minim 342s, dar am dat a treia oara consecutiv 100p la aterizare.
Concluzie: uitandu-ma la rezultate si la numarul de concurenti, a fost poate cea mai tare Cupa Buzau de S8 in cei 10 ani ai competitiei.

Au urmat machetele S7, am facut filme, cred ca sunt foarte spectaculoase. Am vazut rachete cu 3 trepte, care ajung la multe sute de metri (adica la treapta a treia doar se aude pornirea). In afara de o treapta 3 cu streamer de la sarbi, care s-a pierdut, totul s-a recuperat corect. Am vazut motoare expulzate cu streamer, treapta final cu carenajul desfacut in doua pe lungime, ca la racheta adevarata (Constantinescu-Buzau), trepte cu parasuta interceptate la sol si apucate de suspante inainte de impact, vedeti filmele.

In film o sa vedeti destul de multe lansari, destul de reusite (au fost 34 lansari de rachetoplan si vreo 7 lansari de machete). In prima zi, au fost mult mai multe, pentru rachete de altitudine cu streamer, rachete de anduranta cu girocopter si rachetoplane de zbor liber.
Sunt 5 parcele de lansare a cate 2x3m, fiecare cu masuta si scaunele pentru cei care cronometreaza. Se lanseaza cu cadenta mare (au fost 42 de participanti in doua zile). Lucrezi in tarcul tau si la 2m distanta in spatele, flancul sau fata ta, se lanseaza torpila. Daca se folosesc motoare prea mari, e periculos. In sistemul FAI exista ideea de educatie, asa ca sunt si juniori in zona. Motoare prea puternice i-ar descuraja sau chiar traumatiza, chiar in conditii de functionare corecta. Daca rachetele urca prea mult, iar nu e bine, pentru ca se judeca si cronometreaza vizual, cu limitarile normale. Dispozitivele optice nu sunt practice. Sunt acceptate numai altimetre barometrice, de un singur fel, cu interfata de citire si soft de interpretare de la producator. O lansare la care nu s-a deschis parasuta, sau nu s-a aprins treapta a doua se puncteaza cu zero. Machetele sunt chestii complexe si uneori au stabilizatoare foarte mici sau deloc. De asta stabilitatea e o problema. La celelalte in general merge bine.

In final, sunt cetateni Ro care au titluri mondiale la diverse clase si fac impreuna competitii de ani de zile. Din diverse motive, niciunuia nu i-a venit ideea sa se autointituleze Romanian Rocketry in nici un mediu al internetului. In principiu, sunt prea mult implicati in sportul asta, ca sa faca si PR si mai au si ceva modestie in rucsac.