Postat 19 April 2012 - 08:41 PM
No, colega dragă, la grea lucrare v-aţi înhămat. Indiferent de motivele ce v-au determinat a deschide acest subiect, eu apreciez deschiderea lui. Că toate astea se pot eticheta foarte bine drept predică-n pustiu e un fapt, aşa cum drept fapt trebuie a fi percepută şi zicala că: "nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită".
Aşa cum am spus, aţi ales calea grea a predicii în pustiu, un pustiu plin de lume, o lume de orbi şi surzi, o lume în care fericirea este garantată de sărăcia duhului şi promisiunea Împărăţiei Cerurilor.
Iau seama că dvs sînteţi olecuţă şi masochist, că altfel nu-mi explic, de unde pînă unde, aţi ales nefericirea dată de bogăţia spiritului dînd cu piciorul fericirii şi moştenirii de apoi.
Pentru a nu lăsa loc de oarece confuzii şi interpretări părtinitoare, citez, mai mult sau mai puţin exact, cuvintele scripturii: "Fericiţi acei săraci cu duhul că a lor va fi Împărăţia Cerurilor".
Acu' mă-ntorc la începutul subiectului şi zic că, numai şi simpla prezenţă a inscripţiei pe ambalaj, dă dreptul la o discuţie pe această temă.
De unde nevoia de control total? De unde uşurinţa cu care sînt legiferate şi acceptate la consum alimentele ce conţin aditivanţi sau material modificat genetic, iar cele naturale trebuie a-şi proba şi răsproba autenticitatea?.
Mult prea multe fapte, ce ţin de realitatea zilnică, arată că ce se întîmplă azi, la noi şi la alţii, aiurea prin lume, frizează normalul şi bunul simţ.
Fără a avea pretenţia că le cuprind pe toate, voi puncta unele lucruri şi aspecte. Evident nu sînt lucruri ieşite din comun, rutina zilnică a fiecăruia face însă a nu le da atenţie şi a le lăsa să treacă neobsearvate, eu nu fac decît a le trece în revistă sperînd că, pentru uni din noi, vor fi subiect de meditaţie.
Făina.
De cînd mă ştiu, bunicii, părinţii, vecinii noştrii, obişnuiau a merge la moară o singură dată pe an, toamna tîrziu, aşa mai spre iarnă. Au fost cazuri cînd au mers şi la un an şi jumate sau chiar doi ani. Ideea e că şi după un an de zile, un an şi jumătate sau chiar doi, făina nu-şi pierdea calitatea, altfel spus nu avea termen de valabilitate. Pentru mine a fost o mare surpriză să citesc pe un sac de făină că termenul de valabilitate este de şase luni de zile. Tot la categoria surpriză intră şi următoarea întîmplare:
La o brutărie din Constanţa, brutarilor le-a fost dat să întîlnească o făină pentru pîine, care refuza să devină pîine. Oricîtă strădanie a fost din partea brutarilor făina în cauză pîine nu devenea. Rezolvarea a venit de la cel ce vindea făina ( făina era de import). În această făină era musai a se băga ameliorator, altfel nu se putea obţine pîine.
Întîmplarea asta s-a petrecut cu ani în urmă, de atunci ei pun ameliorator în făină, mai mult sau mai puţin, depinde de făină, dar de pus pun.
Acestea fiind spuse este loc de-a ne întreba: Ce este subtanţa comercializată cu numele de făină? Dacă este obţinută din grîu, despre ce grîu este vorba, ce calităţi are acest grîu dacă făina are termen de valabilitate şase luni şi pentru a deveni pîine are nevoie de amelioratori?
De notat că, pîna la lovitura de stat din decembrie 1989, în făină nu se băgau amelioratori.
Sarea.
Produs natural, nelipsit din alimentaţie, a fost îmbogăţit cu iod. Uni laudă combinaţia, aşa o fi după ei, nu zic nu, numai căăă...
Varza şi gogonelele puse la murat cu o asfel de sare nu se murează nici nu se conservă în vre-un fel ci pur şi simplu se strică.
Acu' zic şi eu, dacă acelor mici organisme ce se dezvoltă în procesul prin care se produce murarea nu le prieşte această sare, organismului uman de ce iar prii?
Tot în sare sînt introduşi antiaglomeranţii. Ce fac, cum fac şi ce efecte au asupra organismului uman nu ştiu, ce ştiu e că ei, ca şi iodul şi amelioratorii din făină, ca multe alte subtanţe de sinteză, au drum deschis către organismul nostru tocmai prin codex-ul în cauză.
Laptele.
Sub numele de lapte ni se vinde un lichid cu pretenţia de a fi lapte natural, dar sîntem puşi în temă să ne ferească sfîntu să-l fierbem, dacă îl fierbem se îmbrînzeşte, se strică.
Măi oameni buni laptele natural se fierbe, ba îl poţi fierbe şi de două ori, nu se îmbrînzeşte, nu se strică, singura grije ar fi să nu-l afumi.
Acu' întreb, ce este subtanţa în cauză ce se pretinde a fi lapte? Dacă un banal proces de fierbere duce la degradarea sa, cam ce calităţi miraculoase se mai ascund în acest lichid?
Produselor din lapte nu le mai acord atenţie, vorbeşte de la sine lunga listă de E-uri ce se găseşte pe ambalajele acestor produse.
Produsele din carne, mezelurile.
Nu mă apuc să aduc în discuţie ce şi cum ar sta treaba, vă voi reproduce doar ce a afirmat un cunoscut ce a lucrat în domeniu: "Cîte zile oi mai avea nu mai mănînc nimic de la magazin, chiar de-ar fi să mănînc doar pîine cu ceapă". Acu' eu sper să nu-l poarte paşii pe la brutării, altfel va trebui a se mulţumi doar cu ceapă. Dacă mai suspectăm ceapa că ar fi produs modificat genetic, atunci cunoscutul meu chiar că trebui a se îngriji de copîrşeu şi-un petec de pămînt.
Dacă tot am ajuns la alimente modificate genetic, alimente ce sîntem asiguraţi că le putem consuma fără a fi vre-un pericol pentru sănătatea noastră, am să vă prezint un alt punct de vedere
Un cercetător maghiar, pe nume Pusztai Arpad, undeva la un institut prin Scoţia, a făcut cercetări în domeniu, iată pe scurt despre ce este vorba:
Plecînd de la constatarea că ghiocelul nu are duşmani naturali, nici un animal sau gînganie nu îndeamnă a-l mînca, domnul Pusztai a luat gene ale ghiocelului şi le-a introdus în cartof. Toate bune şi frumoase, nimic spectaculos în asta, un fapt banal potrivit dînsului. Următorul pas al cercetării a fost să se vadă ce efecte au cartofii obţinuţi din plantele modificate genetic. Treaba iar a fost simplă. Două loturi de cobai (pui), un lot a fost hrănit cu cartofi obişnuiţi iar al doilea cu cartofi modificaţi genetic,..., într-un sfîrşit au apărut şi rezultatele.
Rezultatele spun aşa:
Cobaii hrăniţi cu cartofi modificaţi genetic au avut o dezvoltare întîrziată, comparativ cu lotul martor hrănit cu cartofi normali. Organele interne şi creerul acestora prezentau o dezvoltare cu 15% (sau 25%, nu mai ţin minte exact) mai mică decît a lotului martor. Ăsta a fost rezultatul, în institut se ştia de el, nimeni nu a suspectat corectitudinea experimentului şi nici pe cercetător de gînduri mişele. Treaba e că, de cele mai multe ori viaţa bate filmul, aşa s-a înîmplat şi acum.
O echipă de reporteri a vizitat institutul, domnul Pusztai a dat un interviu descriind cele de mai sus. Ceea ce dînsul considera a fi banal, mă rog un simplu rezultat, în presă s-a dovedit a avea efectul unei bombe. Panica ia plesnit pe englezi, lumea evita zarzavaturile, vînzările au scăzut, gheşeftul multora avea de pierdut. Chestia a fost serioasă,în Anglia jupînul Tony Blaire a trebuit să mănînce roşii în faţa poporului pentru a creşte din nou vînzările la zarzavaturi, nici germanii nu au ratat nebunia momentului.
Domnul Pusztai a fost convocat în faţa parlamentului, unde a fost întrebat dacă nu regretă declaraţia făcută presei, declaraţie ce a pus capăt carierei sale ştiinţifice. De reţinut este răspunsul domniei sale, a afirmat că ar declara din nou acelaşi lucru ziariştilor, că menirea cercetătorului este de a prezenta rezultatele, mai ales cînd ele au implicaţii asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor.
Aşa cum spuneam el a fost concediat şi nu au întîrziat să apară cercetători ce l-au discreditat.
Acu' nu pot să nu mă întreb, cum de este posibil să interzici azbestul doar pentru faptul că dacă pătrunde în organism, în combinaţie cu anumite subtanţe, care subtanţe nu se găsesc normal în organism, ar putea duce la apariţia cancerului iar rezultate ca cele de mai sus să fie trecute cu vederea şi cercetătorii discreditaţi? Curat-murdar, coane Fănică!
De spus ar mai fi multe de spus. Putem ţine ochii închişi, chiar strîns închişi, ne putem pune şi mîna la ochi pentru a nu vedea, dar asta nu ne dă dreptul a afirma că ceva nu există. În mod sigur discuţiile de pe forum nu vor rezolva, în mod direct, aceste probleme, găsesc însă de cuvinţă că aceste discuţii ajută la conştientizarea problemei.
Ajutor
Raspuns nou
Citare Multipla
