[iozsi39]

Buna seara tuturor.Sunt nou in rachetomodelism.Am realizat cateva modele de mici dimensiuni-18 mm diametru si 250 lungime.Le-am lansat cu motoare de 2.5 N(de la Suc...).Am facut si cu parasuta si cu streamer.Am avut destule esecuri cu cele cu parasuta.Nu s-au deschis.Mi-ar prinde bine unele sugestii profesioniste.Am citit mult prin forum.In primul rand as dori sa aflu care este cea mai eficace metoda de impaturire al parasutei pentru o deschidere optima.Multumesc anticipat.

[incepatoru]

...materialul folosit la parasute de care este??

[iozsi39]

Pungi de plastic foarte subtiri.

[iozsi39]

Am incercat diferite dimensiuni.Am incercat cu diametre intre 400-1000 mm.Parca cele de 500-600 se deschideau mai bine.

[liviu123]

iozsi39, la 01 July 2011 - 07:35 PM, a spus:

Am incercat diferite dimensiuni.Am incercat cu diametre intre 400-1000 mm.Parca cele de 500-600 se deschideau mai bine.

Deschiderea incorecta sau deloc a parasutelor este o problema care se intalneste chiar si la modelisti experimentati, deci nu exista o reteta infailibila sau sigura. Deosebirea este ca lor li se intampla foarte rar, deci ceva-ceva stiinta este la mijloc.
Elemente de considerat: materialul parasutei (grosime, elasticitate, chiar si culoare), dimensiunea si forma ei, numarul suspantelor si modul lor de prindere. Apoi vin, in ordine: modul de impaturire si protectie, diametrul si lungimea corpului rachetei. La urma: modul de prindere al parasutei de racheta.
La toate astea se adauga parametrii zborului la momentul "ejacularii" ca sa folosesc un termen la moda :-) adica orientarea rachetei, viteza in momentul respectiv, modul de catapultare, cantitatea de pulbere, felul ei, spatiul ramas intre motor si parasuta, intensitatea vantului, presiunea si temperatura aerului. La urma: varsta modelistului :D Cum vezi sunt vreo 20 si ceva de elemente de luat in considerare si inca vreo 5-6 care tin de performanata si pe care nu le-am pomenit.

Referindu-ma doar la dimensiuni: ele sunt date de scopul pentru care a fost conceputa racheta, greutatea ei, tipul motorului. Pentru motoare de 2.5 N.S, diametre standard de 40 mm pe lungimi de 250 mm ale corpului rachetei, se pot pune parasute pana la 2 metri diametru, dar marea majoritate a modelistilor folosesc pentru competitii pana la un metru, de obicei 750-850 mm. Normal ca pentru distractie se poate folosi orice.
Modul de pliere: aduni intraga parasuta la nivelul unui triunghi cu baza cat distanta dintre suspante,cu varful in centrul cercului parasutei, cauti sa pliezi cumva intr-o ordine, sa nu se incalece suspantele. Ex: ai 16 suspante, aduni sau pliezi parasuta, (tinand toate suspantele intinse) mai intai la jumatate, apoi pe sfert, apoi la o optime si inca odata, astfel incat TOATE punctele de prindere ale suspantelor sa fie in acelasi loc. Apoi indoi suspantele de la baza triunghiului spre varful ascutit al parasutei pliate, apoi le intorci inapoi spre locul de prindere. Prin aceasta, o portiune (bucla)din suspante se va gasi in interiorul parasutei, cu efect favorabil pentru desprinderea ulterioara si la bagarea in corp.
Apoi impaturesti parasuta in doua sau in trei, prin imdoire de la varf spre baza. Prin aceasta lungimea pachetului s-a redus la jumatate sau o treime fata de varianta initiala (care era egala cu raza). Din acest moment incepi sa rulezi materialul, perpendicular pe directia impaturirii, adica pe latura mai scurta tocmai obtinuta (nu in directia celor 2 sau 3 indoiri anterioare sau paralel cu baza).
Ai obtinut un rulou scurt si al carui diametru trebuie sa fie sensibil mai mic decat cel al corpului in care vrei sa-l bagi. Daca e prea mare, repeti de la inceput toata procedura avand grija sa elimini tot aerul prins in interior.
Acum la final apare intrebarea daca sa se infasoare sau nu restul de suspante in jurul pachetului. In mod normal, daca ai un pachet cu diametru mic, nu ai nevoie de rulare, eventual o tura-doua si atat. In aceasta situatie vei putea avea o dechidere foarte rapida a parasutei, imediat dupa catapultare. S-ar putea sa nu vrei asa ceva, un pic de intarziere poate salva parasuta de la distrugere in cazul in care catapultarea e prea violenta sau viteza rachetei este prea mare in momentul respectiv; in acest caz poti rula de vreo 3-4 ori dar usor, NU strans! Atentie ca infasuratul suspantelor in jurul ruloului este o problema foare sensibila si principala cauza in ne-deschiderea parasutei, datorita faptului ca la catapultare datorita socului bucla de infasurare se strange brusc si gatuieste parasuta, impiedicand aerul sa intre printre pliuri in vederea deschiderii.
Nu e obligatoriu sa urmezi absolut totul cum am spus, asa cum nu e obligatoriu ca parasuta dumitale sa se deschida.
De asemenea exista si alte metode, adaptate exact scopului si tipului de racheta si motor folosite.
Bafta si succesuri! :)

[iozsi39]

Multumesc mult pt.efortul depus!Dupa cate observ trebuie sa experimentez mult pt.a gasi o impaturire "ideala".Acum as dori sa ma indrumati cum sa fac corpul rachetei:in special metoda cum sa realizez conicitatea de la coada.Am sa atasez ceva orientativ.

Thumbnail atasat

• 

[bitex]

din ce este facut corpul in zona cilindrica? Ar fi anormal sa-ti recomanda sa lucrezi cu banda de hartie,lipita in straturi cu aracet pe un dorn conic daca tu ai corpul din fibra. Sau invers.

Aceasta postare a fost editata de bitex: 02 July 2011 - 11:15 AM

[iozsi39]

M-am referit la zona conica care face legatura intre corpul cilindric si zona unde vine atasat motorul.Mai precis metoda cum se imbina ele.Asta in cazul rachetomodelelor realizate din hartie,carton.Am tot citit de motoarele realizate cu azotat si zahar.Dar nu am vazut nicaieri sa se discute despre partea motorului care realizeaza intarzierea.Banuiesc ca si la motoarele kno3+zahar trebuie sa se realizeze intarzierea declansarii parasutei/treamer,in caz contrar s-ar rupe corzile.

Thumbnail atasat

• 

[Dexter_Jr]

acea portiune conica nu e musai s-o ai.
poti foarte bine sa faci racheta dintr-un tub iar portmotorul de fixeaza cu inele de centrare. Metoda e mai simpla si pentru lansari "de distractie" (adica nu in regim de competitie sau altceva) e cea mai ok.
Daca totusi vrei sa le faci asa, metoda descrisa de bitex e cea mai ok. Faci un dorn cilindric la strung iar apoi laminezi pe el fasii de hartie (fibra) taiate la forma desfasuratei conului respectiv.
La motoarele cu zahar catapultarea se face prin mijloace electronice. Timer si/sau altimetru barometric si incarcatura de catapultare initiata electric.

Aceasta postare a fost editata de Dexter_Jr: 02 July 2011 - 01:10 PM

[iozsi39]

As dori sa fac cateva motoare din kno3+zahar.Mentionez ca am experimentat metoda si a ars destul de bine.Acum intrebarea este care e raportul de forta intre motoarele conventionale si cele din zahar,in raport cu cantitarea?

[iozsi39]

Buna dimineata.Vad ca nu prea e interes pentru rachetomodele.Sau poate lenea e prea mare.Rog un moderator sa stearga topicul.Multumesc.

[Zen]

iozsi39, la 02 July 2011 - 01:18 PM, a spus:

care e raportul de forta intre motoarele conventionale si cele din zahar,in raport cu cantitarea?

Daca te referi la cele conventionale ca fiind cele cu BP, motoarele cu zahar au putere mai mare (impuls specific mai mare).
Avantajul celor cu BP este ca ard mai multe secunde (cu o forta medie mai mica) iar cele cu zahar ard in doar 1-3 secunde cu o forta mare.

[Dexter_Jr]

iozsi39, la 03 July 2011 - 07:53 AM, a spus:

Buna dimineata.Vad ca nu prea e interes pentru rachetomodele.Sau poate lenea e prea mare.Rog un moderator sa stearga topicul.Multumesc.

Unii dintre noi au si altceva de facut decat stat pe forum...
Cat despre diferente, BP se preteaza pentru motoare mici (clasa D, E) cu cantitati mici de combusitbil. Motoarele cu zahar si datorita metodei de fabricatie a motorului in sine si prin felul in care se face si se toarna combustibilul se preteaza doar la motoare mai mari.
La ce a spus @Zen as modifica ceva. Motoarele cu BP ard 1-3 secunde iar cele cu zahar de obicei ard in sub o secunda(cele cu ardere neinhibata si diametre relativ mici), dar se pot face si timpi de ardere de 1-2 secunde prin inhibarea unor suprafete de ardere si folosirea unor diametre mai mari.

[iozsi39]

Ok.Am retinut ideea.Acum in legatura cu streamerul.Care e materialul "cel mai bun" pentru eficienta maxima?In afara de pliurile care trebuie realizate.

[Zen]

Dexter_Jr, la 03 July 2011 - 12:46 PM, a spus:

cele cu zahar de obicei ard in sub o secunda(cele cu ardere neinhibata si diametre relativ mici), dar se pot face si timpi de ardere de 1-2 secunde prin inhibarea unor suprafete de ardere si folosirea unor diametre mai mari.

OK dar uite ca se pot scoate si 7 secunde cu zahar :

[iozsi39]

Citind carte domnului Ion N. Radu,am observat ca este data formula pentru fabricarea motorului,cea pentru declansarea sistemului recuperator,dar nu am vazut cea pentru intarzietor.Banuiesc ca ceva se adauga in BP.Ce?!Si in ce cantitate?

Aceasta postare a fost editata de iozsi39: 03 July 2011 - 06:53 PM

[MrSpace]

Zborul de 7 secunde, ma face sa fiu reticent in a crede ca amestecul a fost cel clasic de zahar de bucatarie si azotat de potasiu.
Singurele amestecuri cu ardere mai lunga le-am gasit pe situl lui Scott Fintel: KNO3/Erythritol si KNO3/Xylitol

http://www.thefintel...aer/sbs6250.htm

Succes

[liviu123]

Se face inca o confuzie intre forta motorului si impuls.
Motoarele se clasifica in primul rand dupa impuls. Apoi apare importanta fortei sau alti parametrii. Puterea nu are relevanta decat in anumite calcule.
Pentru ca motoarele cu zahar au viteza mica de ardere, cam in jur de 1 cm pe secunda, ca sa "scoata" suficienta forta sa miste racheta au nevoie de suprafere mari de ardere, astfel ca si cantitatea de gaze dezvoltata in unitate de timp sa fie suficient de mare pentru crearea presiunii. De aceea aceste motoare trebuie sa aiba ardere cilindrica nu frontala, daca se poate chiar dublu cilindrica, dinspre interior (gaura) si dinspre exterior spre gaura. Impreuna cu considerentul "sa fie cat mai simple", acest lucru duce frecvent la motoare care ard rapid si dezvolta o forta foarte mare pentru timp scurt.
Deci timpul fiind scurt, chiar daca forta e mare, impulsul nu e chiar asa de mare. Nu toate rachetele se comporta bine daca sunt lansate ca din tun. Forta mare avantajeaza rachetele grele sau foarte grele, exact ca acelea facute de amatori din tevi, fiare, placaje, doar sa zboare cumva, dar in acelasi timp ofera performante modeste si mai putin spectacol.
Motoarele cu pulbere neagra pot fi mult mai simple, se pot fae in serie mare cu minim de utilaje si in scurt timp, au performante foarte bune in raport cu marimea lor. Pot fi facute foarte mici, exista clase comerciale de motoare de 0,25 Ns, mari cat o pastila(capsula) de medicament. Cu toate astea, nu se fac mai mari de 35-40 grame de combustibil pentru ca apar probleme de stabilitate a arderii care implica o constructie mai atenta, bataie de cap, etc. Motoarele folosite pentru rachete mai marisoare, sa zicem peste 1 kg sunt toate pe baza de perclorat de amoniu si polimer plastic.
Revenind la cele cu zahar facute de amatori in debara, forta mare dezvoltata de aceste motoare (in general exagerata si inutila)acopera alte aspecte cum ar fi constructia la intamplare a carcasei si componentelor (foarte grele) ca si, cum am spus inainte, constructia neadecvata a rachetei propriu zise.
Se poate pune intarziere si la motoarele cu zahar, depinde de constructie.
Pentru "intarziere" se poate adauga in pulberea neagra o substanta care inhibeaza arderea, dar care arde la randul ei. Se poate incerca cu orice, plastic macinat sau care polimerizeaza dupa adaugarea de pulbere neagra in ea, adaos de bicromat de potasiu (portocaliu), se poate adauga naftalina. Trebuie in fiecare caz incercat. Nu uitati ca pastila de intarziere trebuie sa fie bine fixata in interior astfel incat presiunea sa nu o scoata afara.

Aceasta postare a fost editata de liviu123: 03 July 2011 - 07:28 PM

[Zen]

Nu se face nicio confuzie.
Una e ca forta la motoarele cu zahar este mai mare intr-un timp mai scurt, si alta e ca (culmea) si impulsul lor specific este mai mare decat la cele cu BP - 120secunde vs 80secunde.

Este evident avantajul combustibilului cu zahar (mai ales daca se reuseste inhibarea sa se obtine timp lung de ardere). Impulsul specific este oarecum proportional cu energia specifica (si puterea specifica daca e acelasi timp de ardere). Desigur in cazul rachetelor impulsul intereseaza mai degraba decat energia sau puterea tocmai pentru ca se deplaseaza pe principiul conservarii impulsului.

Aceasta postare a fost editata de Zen: 03 July 2011 - 07:58 PM

[liviu123]

Zen, la 03 July 2011 - 07:57 PM, a spus:

Nu se face nicio confuzie.
Una e ca forta la motoarele cu zahar este mai mare intr-un timp mai scurt, si alta e ca (culmea) si impulsul lor specific este mai mare decat la cele cu BP - 120secunde vs 80secunde.

Este evident avantajul combustibilului cu zahar (mai ales daca se reuseste inhibarea sa se obtine timp lung de ardere). Impulsul specific este oarecum proportional cu energia specifica (si puterea specifica daca e acelasi timp de ardere). Desigur in cazul rachetelor impulsul intereseaza mai degraba decat energia sau puterea tocmai pentru ca se deplaseaza pe principiul conservarii impulsului.

Ceea ce conteaza este practica, ce se poate obtine folosind mijloace rezonabile ca si complexitate, cost si accesibilitate.
Daca consideram acestea si realitatea de pe “campul de lansare”, observam ca nu exista nici un motor cu zahar aflat in productie comerciala, de serie, comparativ cu zeci de mii de motoare folosite anual in competitii sau pentru hobby care sunt cu BP sau compozite. Sau credeti ca toata lumea - rachetisti sau producatori- prefera lucrurile mai scumpe si cu mai mica performanta?
Mai degraba asta inseamna ca totusi pe undeva, cel putin pentru motoarele mici si foarte mici, BP ul si compozitele s-au dovedit mai bune in practica.
Motoarele cu zahar au ramas apanajul exclusiv al amatorilor de “altceva”, din constrangere (nu au la dispozitie BP, perclorati sau oxid de azot) sau din dorinta de a fi altfel decat altii dar fara prea mare efort financiar sau de timp. Am mai spus ca acest tip de motoare nu este admis de nici o organizatie de rachetisti amatori, este permis doar de unele asociatii de rachete experimentale.
Motivele: combustibilul este sensibil la umezeala si temperatura si dificil de a fi obtinut cu parametrii constanti de la lot la lot, iar fabricatia este mai complicata. Masurile de siguranta sunt mai greu de asigurat in cazul unei productii de serie, comparativ cu folosirea altor combinatii. De aceea a ramas doar la nivelul de amatori.
Cu toate astea exista multi care se ocupa de asa ceva, cu realizari foarte notabile, motoare excelente as putea spune, dar sunt putini. Cauzele tin de usurinta de a procura motoare gata facute, care merg la sigur cum scrie in prospect sau usurinta de a gasi componente de motoare care pot fi folosite pentru incercari acasa.
Normal ca in Ro, situatia este alta, cea mai buna femeie e aia pe care o ai… trebuie deci incercat cu ceea ce este sau se poate gasi mai usor.
Problema pentru care am insistat de multe ori a fost aceea de a nu incepe direct cu motoare mari, sau in orice caz mai mari decat 100 grame de combustibil si de a incerca constructia unor rachete mai usoare, nu din orice material gasit pe santier. Daca ai racheta mai usoara poti pune si un motor cu forta mai mica, dar functionanad mai mult. O racheta ca ceea din poza de acum cateva postari nu are mai mult decat 10-15 grame si poate zbura sute de metri cu motor mai mic decat degetul mic de la mana.
Daca nu va ajunge asa ceva, nici macar pentru inceput, fiti pregatiti sa trageti serios pentru altceva mai mare, cu riscul de a nu obtine niciodata ceea ce doriti.
Am vazut aici pe unul (dar parca era si altul pe internet mai demult) care re-folosea carcase arse de la motoarele comerciale cu pulbere, clasa B, C sau D, adica 18-24 mm diametru si 70 lungime, le umplea cu batoane din combustibil cu zahar, fara gaura dar lejer in carcasa ptr ardere periferica si obtinea motoare care mergeau comparabil cu originalele. Mai departe, un pas simplu: folosind tehnologia simpla de fabricare a carcaselor de motoare ptr BP, adica prin presarea ajutajului in tub de carton rulat, se pot fabrica motoare in serie mica, combustibilul fiind bucati cat un deget de combustibil cu zahar, plus ceva urme de BP pentru usurarea aprinderii.
E loc destul ptr dezvoltare, dar sa nu mai comparam mere cu pere.

[iozsi39]

Inca odata multumesc de ajutor.E de mare folos. :good: Totusi o idee pentru materialul folosit la streamer?

[Zen]

liviu123, la 04 July 2011 - 05:19 PM, a spus:

Ceea ce conteaza este practica, ce se poate obtine folosind mijloace rezonabile ca si complexitate, cost si accesibilitate.

Corect, cand am spus de avantajul zaharului peste BP nu m-am referit la un avantaj absolut, ci din punct de vedere al performantei.

[liviu123]

Zen, la 04 July 2011 - 07:29 PM, a spus:

Corect, cand am spus de avantajul zaharului peste BP nu m-am referit la un avantaj absolut, ci din punct de vedere al performantei.

Al performantei cui? Pe hartie, 120/80 = 1,5?
OK, la aceeasi masa, motorul cu zahar "da" mai mare energie si impuls. Dar depinde de cum am construit motorul (dimensiuni, greutate)si racheta. O racheta lansata cu forta foarte mare dar timp scurt se poate sa nu ajunga la fel de sus ca aceeasi lansata cu un motor cu forta mai moderata, funtionand mai mult sau chiar cu impuls mai mic. Sunt foarte multi parametri, nu mai compara lucruri care nu trebuie comparate. Am zis ca nu se fac motoare cu pulbere mai mari de 40 grame combustibil, hai 50? Pentru marimea asta, orice motor cu BP poate scoate rezultate mai bune ca unul cu zahar si este mult mai ieftin. Peste aceasta marime nu mai comparam, ptr ca nu mai exista un termen , BP-ul. Desigur ca exista comb. compoziti care domina totul, la mare distanta.
Cauza este modul diferit de constructie, care favorizeaza BP ul in sensul obtinerii unor motoare mici si usoare. Asta daca vorbim de performanta la nivel absolut, adica inaltime sau sarcina ridicata.
Cred ca discutia nu are rost, eu pun punct. Faceti ce motoare doriti dar nu va iluzionati ca "sunt cele mai bune" solutii, ci singurele solutii pe care le aveti.

Streamerul poate fi din orice material subtire si flexibil, in stare sa fluture: matase, fartie creponata, folie din plastic. Maroritatea rachetistilor folosesc foile din plastic metalizat, ca aceea folosita la unele ambalaje, benzi de reclama. Materialul trebuie sa fie subtire, dar nu exagerat de subtire, in jur de 12-30 microni, cat mai flexibil. Pentru pastrarea formei si accentuarea frecarii, streamerul se pliaza "armonica" pe toata lungmea sau pe o portiune.

[RL10]

liviu123, la 04 July 2011 - 09:35 PM, a spus:

Al performantei cui? Pe hartie, 120/80 = 1,5?
OK, la aceeasi masa, motorul cu zahar "da" mai mare energie si impuls. Dar depinde de cum am construit motorul (dimensiuni, greutate)si racheta. O racheta lansata cu forta foarte mare dar timp scurt se poate sa nu ajunga la fel de sus ca aceeasi lansata cu un motor cu forta mai moderata, funtionand mai mult sau chiar cu impuls mai mic. Sunt foarte multi parametri, nu mai compara lucruri care nu trebuie comparate. Am zis ca nu se fac motoare cu pulbere mai mari de 40 grame combustibil, hai 50? Pentru marimea asta, orice motor cu BP poate scoate rezultate mai bune ca unul cu zahar si este mult mai ieftin. Peste aceasta marime nu mai comparam, ptr ca nu mai exista un termen , BP-ul. Desigur ca exista comb. compoziti care domina totul, la mare distanta.
Cauza este modul diferit de constructie, care favorizeaza BP ul in sensul obtinerii unor motoare mici si usoare. Asta daca vorbim de performanta la nivel absolut, adica inaltime sau sarcina ridicata.
Cred ca discutia nu are rost, eu pun punct. Faceti ce motoare doriti dar nu va iluzionati ca "sunt cele mai bune" solutii, ci singurele solutii pe care le aveti.

Streamerul poate fi din orice material subtire si flexibil, in stare sa fluture: matase, fartie creponata, folie din plastic. Maroritatea rachetistilor folosesc foile din plastic metalizat, ca aceea folosita la unele ambalaje, benzi de reclama. Materialul trebuie sa fie subtire, dar nu exagerat de subtire, in jur de 12-30 microni, cat mai flexibil. Pentru pastrarea formei si accentuarea frecarii, streamerul se pliaza "armonica" pe toata lungmea sau pe o portiune.

Nu am mai postat de mult.Am sa vin si eu cu unele informatii in legatura cu subiectul.
O racheta cu zahar consider ca este superioara uneia cu BP din motivele prezentate de cei care au postat inaintea mea dar si a altor motive pe care vreau sa le expun:
1)Este cea mai economica din punct de vedere al consumului de KNO3.65%la acestea fata de 75% la cele cu BP.
2)Faptul ca arderea se face radial din centru spre exterior si nu longitudinal ca la cele cu BP duce la protejarea carcasei rachetei de caldura degajata in timpul arderii.Doar la sfarsit caldura ajunge la carcasa fara a genera un flux prea importatnt de energie.Practic acest mod de ardere s-a generalizat la toate rachetele militare sau spatiale.
Ar fi imposibil un asfel de tip de ardere la o racheta profesionala cu perclorat unde temperatura gazelor evacuate ajunge la 3000 grd.C.O racheta cu tub de PVC nu poate functiona cu BP.Practic tubul de presiune ar exploda din cauza caldurii.
3)Nu degaja gaze de ardere corozive precum cele cu BP.
4)Impulsul specific mai mare chiar si a celor cu NaNO3 si zahar.
Sunt de acord cu faptul ca are si anumite probleme:
-Datorita modului de ardere acceleratia este prea mare(deci rezistenta mare la inaintare) cu penalizarea inaltimii maxime.Dar acest lucru poate fi remediat chiar si la motoare mici prin reducerea presiunii din motor.La orice combustibil de racheta viteza de ardere variaza dupa o formula exponentiala in functie de presiune.Spre exemplu la un combustibil de tip KNSU daca la o presiune de 68 bari viteza de ardere este de 16mm/s la o presiune de 35 bari viteza de ardere scade la 10mm/s.O alta metoda ar fi(chiar daca creste masa in gol)reducerea lungimii combustibilui si cresterea diametrului maxim.
Dar metodele profesionale din ziua de astazi au gasit de mult solutia prin folosirea inhibitorilor de ardere ce reduc viteza de ardere dar nu si impulsul specific.Cel mai utilizat(chiar si de NASA)inhibitor este oxiamida in procente de 1...2%.
-Faptul ca un combustibil de tip KNSU este higroscopic e un lucru real.Dar si aici exista o metoda ce consta in lacuirea cu nitrolac a suprafetelor expuse.
-Practic se poate face o racheta(cu impuls specific superior celor cu BP)folosind NaNO3+ZAHAR in proportie 60%NaNO3,40%Zahar cu o viteza de ardere de 6mm/s la 68 bari.Chiar si un motor mic poate avea aceleasi caracteristici de acceleratie ca unul cu BP.Impulsul specific este de 100Ns inferior celor de tip KNSU dar superior celor cu BP.

[iozsi39]

Cautand pe net am gasit ball-mill realizat din cutie metalica cu bile de PB.Este cumva pericol de explozie?(ma refer la amestecul BP).

Aceasta postare a fost editata de iozsi39: 06 July 2011 - 05:16 PM

[RL10]

iozsi39, la 06 July 2011 - 05:15 PM, a spus:

Cautand pe net am gasit ball-mill realizat din cutie metalica cu bile de PB.Este cumva pericol de explozie?(ma refer la amestecul BP).

Bine inteles.
Niciodata nu se macina toate componentele:KNO3,C,S simultan.
Poate doar carbunele si sulful simultan.
Ea se face separat pentru fiecare component.
Abia la sfarsit se amesteca intre ele.

Aceasta postare a fost editata de RL10: 07 July 2011 - 12:56 AM

[iozsi39]

Atunci cum amesteci componentele intre ele?Prin ce metoda?BP-ul in ce conditii explodeaza?Explodeaza si daca sunt amestecate cu bile de PB,intr-un container de plastic?

[Zen]

Tocmai de aceea se foloseste Pb, pentru ca este moale si nu poate genera scantei care sa puna in pericol amestecul. Totusi este bine sa fie actionat de la o oarecare distanta.

[iozsi39]

Am gasit in magazin un indulcitor pentru diabetici care contine sorbit si sub 1% alta substanta.Oare substanta sorbit din continut e asemanatoare cu sorbitolul?

[MadMe]

Salut.

Cauta in magazinele Kaufland indulcitor Diamant, nu la flacon, ci la cutie, la 500 g parca.
Ala sigur functioneaza, de-ala folosesc si eu. Costa cam 12 Lei parca.

Succes.