zgr_44, la 17 June 2011 - 09:58 PM, a spus:
Energia campului magnetic creat de magnetii permanenti.
Poate s-o mai face lumina in subiect. Asta apropo de definitii pe care unii cred ca le inteleg.
Incerc eu sa explic in ce sens se poate spune ca un magnet are energie, pornind de la materialul postat de acel zqr (care tocmai el cere de la altii sa nu faca pe desteptii, dar asta e alta poveste):
Acest material arata ca densitatea de energie a unui magnet (energia pe unitatea de volum) este egala cu 1/2 din produsul B*H. Ce inseamna asta?
B este inductia magnetica si este o marime caracteristica magnetului, iar H este intensitatea unui camp magnetic extern (produs de alt magnet sau de un curent) cu care magnetul respectiv interactioneaza (fiindca nici nu se poate sa definesti energia altfel decat in cazul unui sistem de cel putin doua corpuri). Materialul nu explica ce semnificatie are aceasta energie, ci mentioneaza doar ca producatorii de magneti indica valoarea maxima a produsului B*H de pe curba de histerezis si ca un magnet e cu atat mai puternic, cu cat are aceasta valoare mai mare.
Sa ne uitam acum la datele de catalog ale unui producator de magneti:
http://www.magsy.cz/...eti-din-neodim/
Vedem ca magnetii cu neodim au inductie remanenta de >1T, camp coercitiv de 1MAsp/m, iar produsul B*H maxim e de 2-300kJ/mc. Adica acea marime cu dimensiune de energie este de ordinul a 0.2-0.3 J/cmc.
Campul coercitiv de 1MAsp/m inseamna ca daca s-ar infasura 10spire pe un cub magnetic de 1cmc cu B uniform de 1T ar fi nevoie de 1000A pt a-i anula campul.
Materialul acela deduce si o formula a campului magnetic H generat la o oarecare distanta de un magnet cu o sarcina magnetica (fictiva) exprimabila in functie de inductia sa magnetica remanenta B, surprinzator, in aceeasi maniera ca si legea campului electrostatic. Plecand de aici se ajunge imediat la exprimarea fortei de interactie dintre doi magneti ca in electrostatica.
Dar cum ramane cu energia?
Sa consideram ca supunem magnetul la un ciclu de histerezis. Punem magnetul intr-o bobina, aplicam curent crescator, pornind de la 0 pana la o valoare maxima si masuram B in interior. Adica aplicam H (cauza) si masuram B (efectul), care creste si el fata de valoarea initiala remanenta. Integrand 1/2 din B dupa H calculam energia introdusa in magnet. De la valoarea maxima H ne intoarcem spre 0. Sistemul ne restituie o parte din energie (prin inductie electromagnetica), care se poate calcula tot prin integrarea dupa H a acestei portiuni de curba B(H). Trecand in partea negativa a curbei magnetizarea scade si la o anumita valore negativa H (coercitiv) obtinem B=0. Teoretic, in aceasta portiune a ciclului, cand B scade, trebuie sa obtinem energie. Intr-un ciclu intreg, daca n-ar fi histerezis, ar trebui sa recuperam toata energia consumata, deci energia totala comunicata intre magnet si bobina ar fi 0, dar nu e 0, ci e egala cu aria ciclului de histerezis (de fapt energia pe unitatea de volum).
Asta inseamna de fapt energia unui magnet: integrand 1/2 din B dupa H pe portiunea de curba de la H=0 pana la -Hcoercitiv obtinem cata energie pe unitatea de volum poate elibera un magnet demagnetizandu-se complet. Acea valoare de 0,2-0,3J/cmc gasita in datele producatorului de mai sus da oarecum ordinul de marime al acestei energii.
Asadar, prin demagnetizarea unui asemenea magnet se poate obtine o cantitate infima de energie.
La ora actuala vad ca-i plin netul de motoare magnetice si autorii precizeaza ca nu-s sarlatani care prezinta perpetuum-mobile, ci motoare care functioneaza prin conversia energiei magnetice in energie mecanica. Nu vad la nimeni insa precizari privind cantitatea de energie convertita. Autorii lasa sa se inteleaga ca magnetii poseda o cantitate enorma de energie, disponibila sute de ani. Eu insa estimez ca magnetii astia nu dau nici 1J de energie/cmc.
Din cate astfel de motoare magnetice ati prezentat mai sus, probabil ca merg vreo cateva, dar cu putere extrem de mica, dupa principiul explicat de Dan Mitea: un magnet mai mare demagnetizeaza alti magneti mai mici si motorul merge pana cand acestia se demagnetizeaza, dar asta nu dureaza sute de ani, ci mult mai putin, iar daca ar dura sute de ani, ce putere ar mai avea acel motor?
E tot asa cum o baterie nefolosita dureaza cativa ani (datorita autodescarcarii), dar cum legi la bornele ei un consumator, se descarca repede, eliberand energie pe seama corodarii anodului. In lipsa consumatorului, coroziunea nu mai are loc (decat f lent), fiindca nu mai are loc transferul de electroni de la anod la catod.
Zilele trecute am mai vazut o trasnaie din asta:
http://www.gravitati...icmultiplu.com/
"Inventatorul" e un roman, care se plange ca OSIM ii respinge pe nedrept inventia.