Pe 25 aprilie am revenit la activitati tehnice.
Pentru plimbarea de Pasti din Teleorman, partial cu microbuzul, partial cu Dacia, am pus Arcusul la punga.
In liniste si pace, am reusit sa programez ESC-ul cu frana pe ON.
Pentru volum mic de bagaje, am pus statia chinezeasca WFT06 sa mearga cu receptorul R16Scan (Graupner). Au mers corect pe birou, ca cica Futaba compatibil Graupner si Futaba compatibil Wfly, deci C=A.
Pe 26 am ajuns in Alexandria pe la ora 6 dupa-amiaza si am mai incarcat unii acumulatori (12 buc). Pe la 7 seara l-am sunat pe MRX, care s-a aratat foarte entuziast. Ne imbarcam intr-un Audi. Pun fuselajul cu ampenajele catre inainte in portbagaj, si lada cu scule. Mergem cu doua masini, cei din fata pun frana brusc, noi la fel. Cand ajungem la locul de zbor si deschidem fuselajul, surpriza, evident: ampenajele un pic rupte, indoite.... Soarele cam tragea in jos, invers proportional cu nerabdarea. Poxipol, MRX tine modelul, echiile de la eleroane nu au suruburi, una e lipita, alta n-a fost si se tine de figuri. Bag CA, ii trece. Cat se lipesc ampenajele, rezolv cu mixerul si inversarea comenzilor. Trimez la ochi, dar la profundor trimerul e in sus la maxim si tot e un pic bracat in sus. Eram langa un lan de cereale verzi, moi, cam de jumatate de metru inaltime. Ideal pentru aterizat.
Lansez, e liniste, elicea se pliaza corect. Finetea modelului a crescut substantial, fata de zborul cu elicea nefranata si nepliata. Fac treceri, pune si MRX mana.... Aterizarile, o placere pe lanul respectiv. Consumat doi acumulatori si asta a fost. A fost prima data cand am auzit zgomotul aerodinamic al modelului, chiar asa carpit, cu ESC-ul afara si alte mici adaosuri.
Pe 27 aprilie, hai la tara. Cam la 1 Km de comuna Brosteanca, este o panta superba, in dreapta drumului. Nu am inca fotografiile. Din pacate vantul ori a batut prea slab, ori deloc. Ne dam jos din masina 5 persoane, asamblez si il lansez in vale fara motor. Il pornesc dupa. Il aterizez si javra ciobanului, intaratata de model, vine sa-l rupa, dar se opreste la 1m... Schimb acumulatorul, zbor un pic si vreau sa-l aterizez contra pantei, de jos in sus. Vin cu motor si asa il asez. S-a rupt o pala. Nu-i nimic, zic, am elice de schimb, ma uit in cutii, nu o gasesc. Am transpirat. Rudele pleaca si raman sa lipesc pala. M-am chinuit vreo ora si ceva, fara succes. Acasa am reusit sa repar pala, asezand sarme subtiri peste zona rupta si lipindu-le cu CA, care vascos si mult, nu se intarea de nici un fel. Se stie ca apa activeaza, am imersat totul in apa si s-a format o pojghita, sub care cleiul era inca moale. In fine, peste noapte s-a intarit.
Pe 28 dimineata, hai sa caut o panta, dintre cele vizibile, terasate. De la distanta arata foarte atractiv. Cand am ajuns acolo, vad multe cioate. Fusese o vie.... Mai era si o linie electrica. In fine, pe prima panta, am tras un zbor, am gasit curenti ascendenti si am zburat multisor. Am nimerit la aterizare intre doua randuri de cioate si m-am mutat imediat pe alt deal, cu un drum si un lac in vale. In total am zburat 5 ore, pana mi s-a parut ca am vazut un fulger deasupra si cum eram cu statia in mana, am zis sa nu o fac pe paratrasnetul. Am aterizat de urgenta, am strans si am plecat. Cel mai bine a fost cu acumulatorii de 1Ah, usori, am tot patrulat....
Din cauza ca emitatorul mi-a stat la gat, agatat de o panglica si mainile au stat incomod, am dureri la tendoane, etc. Dupa 5 ore, mai aveam 4 acumulatori, in conditiile in care la unul singur am ajuns cu descarcarea pana a taiat ESC-ul motorul.
Panta nu este stralucitoare, dar peisajul (vazut de sus) merita. Sunt doua fasii inguste cu ascendenta. In fine, se vede un pic in poza. O mica zona cu ascendenta este intre lac si drum, apoi cealalta in dreptul crestei.
Asta a fost.