[kno3]

Am dat de o istorie interesanta a crucisatorului Elisabeta. Se poate citi aici:
http://www.gwpda.org...al/weliz000.htm
Ce parere aveti?

Daca mai are cineva poze ale navei poate le pune aici. Eu am gasit doar asta:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/c/c2/Crucisatorul_Elisabeta_1.jpg/800px-Crucisatorul_Elisabeta_1.jpg

[claudiu_ne]

am gasit si eu niste poze mai vechi referitoare la elisabeta...pun aici un site cu ele ca de pus poze nu pre imi merge, dar incerc http://www.miscarea....rafii-oct-d.htm

Imagini atasate

• 

[claudiu_ne]

si asta

Imagini atasate

• 

[kno3]

Multumesc!

[Victorian]

Mai poti vedea cateva imagini de pe Elisabeta pe acest site:

De fapt la observator exista un intreg album de poze de pe nava, din timpul voiajului facut impreuna cu "Mircea" la deschiderea canalului Kiel.

De asemenea, o poza inedita a navei in timpul serbarilor columbine de la Genova in septembrie 1892 aici:
[url="http://www.sullacrestadellonda.it/esplorazioni/images/elisabeta.jpg"]http://www.sullacres...s/elisabeta.jpg

Enjoy!

Aceasta postare a fost editata de Victorian: 07 October 2007 - 09:12 PM

[claudiu_ne]

ced ziceti semana sau nu cu elisabeta

http://www.revistana...ques0/icuba.htm

[Victorian]

Normal ca seamana cu "Elisabeta"!!!

Cele doua nave "Isla de Luzon" si "Isla de Cuba" au apartinut initial Spaniei si au fost construite pe acelasi santier care a construit-o si pe "Elisabeta", respectiv Elswick Yard, care in momentul respectiv apartinea firmei "Armstrong, Mitchell & Co. Ltd" din Newcastle upon Tyne.

"Isla de Luzon" are numarul de santier Elswick 497, pusa pe cala in 25.02.1886, lansata in 13.11.1887
"Isla de Cuba" are numarul de santier Elswick 498, pusa pe cala in 25.02.1886, lansata in 11.12.1887

"Elisabeta" are numarul de santier Elswick 517, pusa pe cala in 17.05.1887, lansata in 29.12.1887

Asemanarile se opresc insa aici. Primele doua nave au fost proiectate de Sir William Henry White, in timp ce "Elisabeta" a fost proiectata de catre Philip Watts.

Poate ca nu suna foarte semnificativ pentru urechile unui profan, insa domnul Watts este cel care i-a luat locul predecesorului sau (White) in anul 1902 in cadrul biroului tehnic al Amiralitatii Britanice, si este responsabil pentru proiectarea navei "Dreadnought" care a schimbat in asemenea masura perceptia privind navele de razboi, incat actualmente se vorbeste despre nave "pre-dreadnought" (cele produse de White) si "dreadnought-uri"!

[claudiu_ne]

Victorian, la 9 Oct 2007, 14:46, a spus:

Normal ca seamana cu "Elisabeta"!!!

Cele doua nave "Isla de Luzon" si "Isla de Cuba" au apartinut initial Spaniei si au fost construite pe acelasi santier care a construit-o si pe "Elisabeta", respectiv Elswick Yard, care in momentul respectiv apartinea firmei "Armstrong, Mitchell & Co. Ltd" din Newcastle upon Tyne.

"Isla de Luzon" are numarul de santier Elswick 497, pusa pe cala in 25.02.1886, lansata in 13.11.1887
"Isla de Cuba" are numarul de santier Elswick 498, pusa pe cala in 25.02.1886, lansata in 11.12.1887

"Elisabeta" are numarul de santier Elswick 517, pusa pe cala in 17.05.1887, lansata in 29.12.1887

Asemanarile se opresc insa aici. Primele doua nave au fost proiectate de Sir William Henry White, in timp ce "Elisabeta" a fost proiectata de catre Philip Watts.

Poate ca nu suna foarte semnificativ pentru urechile unui profan, insa domnul Watts este cel care i-a luat locul predecesorului sau (White) in anul 1902 in cadrul biroului tehnic al Amiralitatii Britanice, si este responsabil pentru proiectarea navei "Dreadnought" care a schimbat in asemenea masura perceptia privind navele de razboi, incat actualmente se vorbeste despre nave "pre-dreadnought" (cele produse de White) si "dreadnought-uri"!

oricum exemplul dat de mine poate sa ofere o imagine asupra crucisatorului elisabeta, fata de micile poze atasate anterior, ....ca exista diferente intre cele spaniole si al nostru...fara indoiala....dar vorbind in linii mari (dimensiuni, propulsie, armament, forma, aspect) nu cred ca santierul naval si-a schimbat, in 18 zile, strategiile...lolololol....Cat despre cine a proiectat-o ...in 1887 cred ca domnul Watts era in subordinea domnului White si poate Dl. White i-a lasat putina "mana libera" lui Whatts, sau poate onorariul oferit de statul roman pentru constructia crucisatorului nu a fost pe masura Domnului White (fata de spanioli)......Faza asta cu proiectantul, ma duce putin la intrebarea ....si totusi in ce clasa de crucisatoare se incadrau cele 3????

[Victorian]

Claudiu,

In legatura cu domnii Rendel, White si Watts, de fapt istoria a fost cam asa, (si este interesant de vazut cat de importanta a fost firma Armstrong, daca mereu inginerii ei au fost cei care au ajuns pe post de consultanti ai Amiralitatii):

Unul dintre primii ingineri navali care a lucrat pentru Armstrong a fost George Wightwick Rendel, cel mai mare dintre cei trei frati Rendel. Ceilalti doi frati, Hamilton si Stewart, au lucrat toata viata ca ingineri ai acestei firme, insa George, care ajunsese arhitect naval sef al santierului, a plecat in 1882 pentru a deveni "Extra Civil Lord of the Admiralty" (practic, un consultant tehnic al Amiralitatii Britanice).

Prin 1885 domnul Rendel s-a casatorit cu o italianca si s-a stabilit in Italia, unde a si deschis o filiala Armstrong la Pozzuoli, dar fara prea mult succes, incetand practic din acel moment sa se ocupe de nave.

In momentul in care George Rendel a plecat de la Armstrongs, in locul sau a fost angajat, atras de salariul excelent oferit, domnul William Henry White, un arhitect naval deosebit de capabil si care era considerat de toata lumea succesorul cel mai logic al lui Nathaniel Barnaby, Director al Constructiilor Navale in cadrul Amiralitatii Britanice.

In 1885, cam pe cand cand Rendel pleca in Italia, Nathaniel Barnaby a murit, astfel incat pe post de "Director al Constructiilor Navale" a fost chemat inlocuitorul sau de la Armstrongs, domnul William Henry White. Acesta a ocupat postul respectiv timp de 17 ani, fiind responsabil in acest timp pentru dezvoltarea unei flotei victoriene de "pre-dreadnought"-uri.

Pe postul lasat vacant la Armstrongs a fost chemat domnul Phillip Watts, care a ocupat postul respectiv in urmatorii 17 ani. Cand, in 1902, William Henry White s-a pensionat, cine putea sa-i ia locul ca "Director al Constructiilor Navale", decat acelasi domnul Watts!

Acum, tehnic vorbind, toate aceste nave se incadreaza in categoria "protected cruisers". Ce inseamna asta?

Inseamna ca piesele vitale ale masinariei, caldarile, motoarele cu aburi, mecanismul de comanda al carmei, erau toate asezate practic sub linia de plutire si acoperite cu o punte continua din placi de metal asezate in bolta, astfel incat un obuz tras din lateral n-ar fi facut decat sa ricoseze in aceste placi fara sa distruga nimic important.... Practic, o asemenea nava poate fi facuta "strecuratoare" prin lovituri directe, ea insa continua sa fie capabila de navigatie si eventual sa si riposteze cu ajutorul tunurilor. In oarecare sens este ceea ce s-a intamplat si cu "Bismark", care a fost folosit pe post de "tinta mobila" de o intreaga escadra engleza, dar a fost scufundat numai prin sabordare de catre propriul echipaj...

De asemenea, avand in vedere ca atat navele spaniole, cat si crucisatorul romanesc au fost produse de export ale firmei Armstrong, construite pe santierul de la Elswick, ele mai sunt incadrate de catre istorici si in categoria "Crucisatoare de Elswick".

Crucisatoarele "de Elswick" se caracterizau printr-o cuirasa mai subtire decat era obiceiul in momentul respectiv, iar pentru amortizarea loviturilor se foloseau, hmmm... solutii tehnice alternative (Armstrongs folosea, tehnic vorbind, un strat de pluta in acest scop, insa nu rareori la demontarea unei asemenea nave s-a constatat ca in loc de pluta erau puse... ziare vechi si panze de corabie). Aceasta protectie mai "subtire" mergea insa "mana in mana" cu o greutate redusa a navei, astfel incat ea dispunea de o viteza superioara mediei.

Iarasi, s-a dovedit ca aceasta viteza mare era mai degraba o "galusca propagandistica", fiind obtinuta in conditii trucate si fortand masinile.

Spre exemplu "Elisabeta", a atins o viteza maxima de 19.049 noduri in cadrul încercărilor oficiale făcute în data de 14 septembrie 1888. Dar aceasta viteza a fost atinsa pe o mare ideală, fortand la maximum masinile si caldarile, si cu un deplasament redus intrucat nu era montat la bord armamentul, proviziile, munitia, nu era la bord cea mai mare parte a echipajului si nu erau montate nici macar salupele cu aburi!

Aceasta viteza n-o va mai atinge niciodata in utilizarea curenta, nava fiind considerata capabila de o viteza maxima de doar 17 noduri.

“Elisabeta” a ajuns în România în octombrie 1888 şi a fost nava amiral a flotei militare până după primul război mondial, când a fost dezmembrată.

[Victorian]

Pe nedrept uitată astăzi, la 80 de ani de la scoaterea ei de pe lista navelor active, crucişătorul Elisabeta a fost cea mai importantă navă a Marinei Române dinainte de primul război mondial. Alături de bricul Mircea, responsabil pentru crearea ofiţerilor de punte şi pentru ceea ce s-a numit “spiritul Mircea”, “Elisabeta” a contribuit decisiv la formarea fochiştior şi maşiniştilor necesari dezvoltării marinei nationale.

Dar să vedem cum s-a ajuns la dotarea marinei noastre cu această navă!

Totul începe in 1886, an în care Parlamentul Regatului României votează, odată cu Legea de organizare a Flotilei, şi un important credit pentru inzestrarea marinei cu nave de luptă. Acest ambiţios program de înzestrare, cel mai important din secolul respectiv, prevedea dotarea marinei cu nave adaptate navigaţiei pe mare, cu şalupe de poliţie fluvială, precum şi adoptarea celei mai noi şi mai importante inventii în materie de atac naval, folosită cu succes până în ziua de azi: torpila automobilă.

Ideea dotării Marinei Române cu o navă de tip “cruiser” pare să se fi împământenit printre cadrele de răspundere din Ministerul de Război începând din anul 1881. În documentele păstrate în Arhivele Statului din Bucureşti, Direcţia a V-a Flotilă, această idee apare pentru prima dată într-un raport al comisiei trimise la Londra să investigheze posibilitatea construirii în Anglia a navelor necesare. Era vorba, la acea dată, despre o navă tip bric pentru şcoala Copiilor de Marină, (viitorul bric “Mircea”) plus două şalupe de poliţie, la care se adăuga un “avviso-cruiseur” pentru instruirea cadrelor superioare (un avizou era, la origine, o navă mică şi rapidă, folosită iniţial pentru transmiterea ordinelor între nava amiral şi celelalte nave din escadră). Aflată la Londra în data de 22 iunie 1881, comisia formată din doi delegaţi, colonelul Dumitrescu Maican împreună cu căpitanul Ion Izvoranu de la Arsenalul Flotilei de la Brăila raporta Ministrului de Război concluziile la care ajunseseră în urma discuţiilor cu diverşi constructori de nave: “pentru avvisoul cruiseur, condiţia ca acesta să facă minimum 11 mile (noduri) pe oră, să aibă căldările şi maşina cu totul sub apă dar şi protejate lateral cu un strat de cărbuni de cel puţin 1 metru grosime ne-a condus la dimensiuni care dau acestui bastiment o capacitate de 950-1000 de tone şi o maşină de 1000-1300 cai efectivi. Acest bastiment va trebui să aibă o lungime minimă de 200 de picioare (60.96 m), va călca în apă 4m30; construcţia va fi din fer captuşit cu două straturi din lemn de teck şi acoperit cu foi de aramă. Va avea trei catarge dintre care două cu vele patrate; va purta 3 tunuri de 15 c/m şi 2 de 12 c/m”.

Din păcate, preţul unui asemenea vas s-a dovedit prohibitiv pentru momentul 1881. Abia odată cu Legea de organizare a Flotilei din anul 1886, prin acordarea în acest scop unui fond de 4.782.375 de lei aur se va ajunge la cel mai ambiţios program de dotare al Marinei Române din secolul al XIX-lea. Ca urmare a acestor fonduri, s-au putut comanda concomitent, la Londra, trei şalupe de poliţie, la Le Havre, trei torpiloare moderne iar la Newcastle nava rapidă de tip “cruiser” dorită. Totodată, Ministerul de Război a hotărât să adopte în marina română torpila automobilă dezvoltată de inginerul englez Whitehead, prin cumpărarea patentului acestuia. Se achiziţiona în acelaşi timp şi armamentul necesar pentru toate aceste nave.

Pentru nivelul comunicaţiilor din anul 1886, urmărirea simultană a tuturor acestor constructii navale a fost un adevărat tur de forţă, o echipă ce număra până la 6 ofiţeri superiori însoţiţi de până la 20 de cadre inferioare fiind în permanentă rotaţie pe şantierele navale respective, la Newcastle, Londra, Le Havre, dar trecând pe parcurs şi pe la la Fiume, unde se construiau torpilele necesare, ori pe la Paris, la atelierele Hotchkiss.

Contractul de construcţie al Crucişătorului a fost semnat de reprezentanţii Ministerului de Război şi ai casei constructoare Armstrong, Mitchell & Co. Ltd din Newcastle upon Tyne în data de 22 aprilie 1887, termenul final de predare iniţial fiind de 22 mai 1888.

Nava urma să aibă o lungime totală de 240 de picioare engleze (73.15 m), un deplasament de 1325 tone şi un pescaj de 3.66 m. Urma să fie înarmată cu patru tunuri de 15 c/m, patru tunuri de 12 c/m, 2 tunuri revolver şi două mitraliere cu cinci ţevi.

Conform documentelor interne ale constructorului, nava a fost pusă pe cală în data de 17 mai 1887 iar corpul lansat la apă în 29 decembrie 1887.

În acelaşi an, pe data de 7 decembrie, Majestatea Sa Regele Carol I-ul decidea ca numele navei să fie “Elisabeta”. Amenajările interioare ale navei s-au continuat cu repeziciune anul următor, astfel încât în 21 Martie 1888 constructorii au scos nava în larg pentru încercări preliminare. Totuşi, lucrurile aveau să se complice datorită armamentului avut in vedere. Deşi Armstrong era specializat în tunuri rapide de diverse calibre, probabil la sugestia Regelui, românii au preferat să-si înarmeze nava cu tunuri produse de rivalul Krupp, mitralierele erau produse de Nordenfelt, iar tunurile revolver de firma franceză Hotchkiss. De asemenea, tuburile lans-torpile cele mai avansate în perioada respectivă erau cele sistem Canet cu propulsie a torpilei cu aer comprimat, executate la Le Havre de aceeaşi firmă Forges et Chantiers de la Mediteranee, care construia şi cele trei torpiloare.

De aici, cele patru tuburi destinate crucişătorului au trebuit transportate la Newcastle pentru a fi montate pe navă, iar întârzierea tuturor acestora a afectat ritmicitatea lucrului. Practic, lucrările erau încheiate la 20 August 1888, cu excepţia montării tunurilor, care întârziau să sosească.

În final, ca urmare a refuzului autoritătilor turce de a permite trecerea navei înarmate prin Bosfor, s-a luat hotărârea de a aduce nava neinarmată, iar tunurile au fost aduse pe Dunăre şi montate pe navă abia în Arsenalul de la Galaţi.

Astfel, încercările oficiale au fost făcute abia în data de 14 septembrie 1888, când a atins o viteză maximă de 19.049 noduri pe o mare ideală, viteză pe care n-o va mai atinge niciodată ulterior.

“Elisabeta” a ajuns în România în octombrie 1888 şi a fost nava amiral a flotei militare până după primul război mondial, când a fost dezmembrată.

[claudiu_ne]

revin si eu cu o idee privind crucisatorul Elisabeta.


Avand in vedere ca acest crucisator impreuna cu inca o nava, nu-mi vine acum numele, au fost prezente la Kiel in iunie 1895, cu ocazia deschiderii canalului (Kiel-kanal), cand au reprezentat Romania, sigur...100% au fost pozate de catre reporterii, fotografii din vremea respectiva...intrucat pe la noi sunt putine poze cu aceasta nava, fac apel la alti impatimiti ai navelor romanesti sa cautam ceva despre elisabeta.


Mult noroc ...

Thumbnail atasat

• 
• 

Aceasta postare a fost editata de claudiu_ne: 03 October 2008 - 05:27 PM

[Victorian]

La deschiderea canalului Kiel a fost impreuna cu bricul "Mircea".

La Observatorul Astronomic din Bucuresti (fosta casa Urseanu, locuinta celui care mai tarziu a ajuns amiral, pe vremea aceea comandantul crucisatorului "Elisabeta") se poate gasi un album continand o serie de fotografii inedite realizate cu aceasta ocazie.

Sunt o serie de poze cu detalii superbe de pe puntea crucisatorului, dar si cateva poze cu bricul Mircea, inclusiv o poza unica unde se poate vedea "Mircea" navigand cu vele!

Interesante imaginile postate de tine. Vezi ca in colectia aceea de poze ale armatei romane pe care le-ai gasit pe net mai demult exista si o alta imagine de la bordul crucisatorului!

[claudiu_ne]

am vazut si restul pozelor, una e foarte asemanatoare cu cea pe care am postat-o si eu, iar cealalta e de la bordul navei "Romania"...chiar lanaga casa zbaturilor.


Oricum e bine de vazut, pentu cine ajunge, ce fel d epoze sunt la observatorul astronomic. Sa speram ca o sa vina un binevoitor pe forum sa ataseze pozele.

[claudiu_ne]

o poza micuta a crucisatorului, culeasa de pe un site italian...la care am ajuns dintr-o bafta mare, cautand detalii despre batalia de la Lissa (Vis)

tot acolo mai e o poza cu Mircea 1

Thumbnail atasat

• 
• 

[claudiu_ne]

acand un "rewiev"...peste topicurile de pe acest sub-forum, am observat in 2 poze postate chiar de mine cu, crucisatorul, unde acesta avea doar 2 catarge, si nu 3 ca si in restul pozelor postate, acum poate unii stiti mult mai multe, e posibil ca crucisatorul elisabeta sa aibe un catarg telescopic ???...sau poate e vorba de alta nava.

Aceasta postare a fost editata de claudiu_ne: 17 April 2009 - 08:12 PM

[Victorian]

Nici vorba Claudiu,

Crucisatorul Elisabeta avea initial trei catarge, segmentul inferior (pana la gabie) fiind metalic, iar segmentul superior fiind din lemn. Avea si doua mitraliere Nordenfelt in gabii. Una dintre mitraliere se gaseste acum la Muzeul Marinei din Constanta.

Nava avea si vele, respectiv avea greement de nava barc - exact ca si barcul "Mircea" II de astazi.

Totusi, nava a supravietuit putina vreme in forma originala cu vele. Trebuie spus ca nici vajnicii nostri marinari nu prea stiau sa stapaneasca o nava atat de mare cu vele patrate. Pe bricul "Mircea" exista o autoritate absoluta in privinta utilizarii velelor, mos Antonio Rotta, un calabrez a carui istorie personala este in mod indisolubil legata de dezvoltarea Marinei Romane.

Pe "Elisabeta" nu exista asa ceva, iar stapanirea unei nave de aproape o suta de metri lungime sub o suprafata velica de dimensiunile unui teren de tenis nu-i o joaca pentru copii!

In plus bricul Mircea era o nava cu vele avand masina auxiliara, respectiv motorul cu aburi era doar "suplimentar"in timp ce propulsia principala era asigurata de vele. La "Elisabeta" era invers, adica motoarele cu aburi (erau doua) asigurau propulsia principala, in timp ce velatura era doar "asiguratorie", ceruta de Guvernul Roman pentru ca nava, la fel ca si bricul, avea rolul de pregatire al cadrelor Marinei Militare.

Pe la 1895 crucisatorului "Elisabeta" i-au fost demontate definitiv vergile, ramanand doar catargele "chele". Nu-m pot da seama daca s-a demontat tot aparatul velic cu aceasta ocazie, adica daca se mai puteau monta focurile si randa. Teoretic, atata vreme cat nu s-au demontat/distrus ochetii de amarare, operatiunea de dezarmare a velelor era reversibila, adica ele puteau fi doar pastrate undeva demontate.

Exista cateva poze care arata nava in aceasta postura.

Pe urma, in jurul anului 1907 (aproximativ, am pe undeva data exacta dar trebuie sa fac sapaturi s-o caut) nava a fost reparata si modernizata la Galati. Atunci s-au inlocuit tunurile originale Krupp cu tunuri St. Chamond, s-au inlocuit ancorele tip "amiralitate" cu ancore moderne patent, s-a instalat o antena TFF etc. Tot cu ocazia acestei reparatii s-a inlaturat complet catargul artimon, astfel incat pozele din ultima perioada infatiseaza nava cu doar doua catarge.

Tot incepand de la aceasta reparatie s-a schimbat infatisarea navei. Pana la acest moment nava avea culorile tipice victoriene: opera vie rosie, linia de plutire alba, opera moarta neagra, ventilatoare din alama lustruita cu interiorul rosu, catarge si cos ocru-galben etc. Dupa modificare, toata partea de deasupra a navei a fost piturata complet in gri, asemenea navelor de razboi moderne. Opera vie era verde, cu linia de plutire subliniata de o dunga alba, catargele, cosul, totul era gri, iar ventilatoarele au fost de asemenea vopsite gri pe exterior si alb pe interior. Exista un model foarte reusit la scara 1:50, contemporan cu nava. Se pastreaza la Muzeul Marinei din Constanta si o infatiseaza in acest fel. Daca esti interesat de un model al acestei nave, o vizita la sala "Elisabeta" de la Constanta este obligatorie, acolo ai ocazia sa vezi cateva piese originale, autentice, din "Elisabeta": roata timonei, un hublou de alama, un luminator de sticla pentru montat in punte, o mitraliera. Desigur, nu in ultimul rand modelul despre care vorbeam mai sus este o documentare extrem de utila si interesanta. O teava originala a unui tun Krupp de pe "Elisabeta" se pastreaza la Muzeul Militar National. Este in curte, la sectia in aer liber, unul dintre zecile de tunuri insiruite acolo. Pentru turelele mari din barbetele de pe Elisabeta avem din fericire planurile complete. Au fost publicate de domnul Cristian Craciunoiu in docimentatiile sale din "Modelism" referitoare la nava.

Trebuie sa stiti ca incepand de prin 1944 (cand rusii au preluat practic controlul asupra Marinei Romane) si pana prin 1975 cand a fost mutat din nou la Constanta, comandamentul Marinei Militare a functionat la Mangalia. Din informatiile pe care le detin, in fisetul cu planurile secrete ale navelor Marinei Romane exista si o copie a planurilor "Elisabetei" in ultima ei varianta, adica cu doua catarge. O alta copie a acestor planuri exista la arhivele santierului naval din Turnu Severin. Ambele aceste planuri sunt astazi definitiv pierdute.

Tot din auzite, se pare ca exista un colectionar din zona Moldovei care detine in exclusivitate documentatia completa a Elisabetei, unul sau mai multe dosare de circa 7 cm grosime format A4. Il are si-l tine frumos in biblioteca, doar pentru informarea domniei sale. Atata timp cat il tine doar pentru sine si nu-l foloseste ca sa faca focul, sau nu-l vinde unui alt colectionar exclusivist din strainatate, eu zic ca este in continuare un castig pentru modelistii romani, existand sansa ca vreodata aceasta "mina de aur" sa devina din nou disponibila pentru publicul larg. Eu visez in continuare la o monografie care sa prezinte nava cu toate detaliile incepand de la chila falsa si pana la marul catargului, in forma in care ne-au obisnuit deja excelentele planuri continute in seria "Anatomy of the ship". Desigur ca este iluzoriu, insa omul are voie sa viseze, nu?

[claudiu_ne]

buna Victorian,

multumesc pentru informatiile furnizate, aveam eu o banuiala dar am zis ca mai bine intreb pe forum, ca sigur aflu explicatii mult mai ample.

Si fiindca ai pomenit de muzeul marine romane, stiu ca era in renovare, dar am inteles ca au terminat de renovat, nu sti pana la vara termina de toate incaperile???

[MUGUR]

Salut Victorian,

Ar fi bine sa mai existe niste desene originale, pentru ca altfel este greu de tot...te rog se te uiti in "Corabii strabune" la fotografia de la pag. 144 unde este o vedere generala a unei barbete de la pupa; forma barbetei respective nu seamana cu cea prezenta la macheta de la MMR si nici in planul publicat pana acum- ma refer aici la pozitia hublourilor.Deasemenea nu inteleg de ce se persista in folosirea unei forme curbe la pupa crucisatorului, cand, in numeroase fotografii, se poate observa ca pupa crucisatorului este verticala.

Spor la treba tuturor!

[Victorian]

Salutare Mugur,

Ma bucur ca observi asemenea detalii, stiut fiind ca arta modelismului tine in mod hotarator de capacitatea de a observa si de a reproduce in mod credibil asemenea detalii aparent insignifiante.

Intai de toate, vreau sa rectific ceea ce am scris intr-un post anterior: nu catargul artimon a fost cel "suprimat" odata cu ultima modificare a navei, ci catargul mare, cel situat imediat in spatele cosului.

In al doilea rand, categoric propunerea de reconstituire a planurilor datorata domnului Craciunoiu are o serie de probleme, printre care forma barbetelor si, mult mai grav, forma pupei.

Acolo la pupa nu-mi pot explica ce anume se intampla, cum s-a ajuns in plan la acea forma curba, insa in mod categoric crucisatorul "Elisabeta" era dotat cu ceea ce in limbajul constructorilor de nave englezi se cheama "cruiser stern" adica "pupa de crucisator" careia ii este specifica tocmai verticalitatea profilului.

Pentru mine e o adevarata frustrare faptul ca n-am reusit sa pun mana pe planuri ceva mai detaliate ale acestei nave, cu atat mai mult cu cat am fost in cateva randuri la un pas de a pune mana pe asa ceva. O persoana pe care o cunosc a avut o copie a planului de la Mangalia, care infatisa nava in ultima ei varianta -cu doua catarge. Din pacate, planul respectiv este in momentul de fata pierdut fara urme. Asta este. Cum spuneam anterior, asa se scrie istoria in Romania.

Din fericire, altii sunt mai atenti cu documentele lor asa ca am reusit sa pun mana pe o documentatie confidentiala (la nivelul anului 1890, fireste) a Amiralitatii Britanice referitoare la Elisabeta, care precizeaza cat de cat forma corpului, modul de dispunere al puntii protejate si raza de actiune a tunurilor principale. Spre deosebire de planul domnului Craciunoiu, acestea arata fara urma de indoiala ca tunurile erau capabile sa ajunga in pozitie perfect aliniata cu axul navei, cele dinspre prova tragand direct inainte, iar cele dinspre pupa direct inapoi. Unghiul total de manevra al unui tun era de 160 de grade.

Ce este interesant, si in aceste schite confidentiale apare tot forma aceea rotunjita a pupei. Chestia asta ar trebui "servita" impreuna cu o anecdota referitoare la istoria navei: a fost subiectul unui proces care s-a sfarsit in coada de peste, invinuit fiind unul dintre cei care s-a ocupat de comandarea navei in strainatate, pe motiv ca nava reala era cu vreo 2 metri mai scurta decat fusese prevazuta initial.

Eu presupun ca intre planurile initiale ale navei "as proposed" si cele finale "as built" aparea aceasta diferenta de alura generala a pupei, rezultand si diferenta de lungime de cca 2 m.

Noi ar trebui deci sa luam de bune pozele navei si nu planurile initiale. Din fericire, in cartea "Corabii strabune" exista o imagine exceptionala a pupei crucisatorului, cu tot cu decoratia aferenta, care ne poate folosi pentru a intelege ce se intampla acolo.

In rest, pot sa-ti spun ca ma ocup de ceva timp si de planurile "Elisabetei" asa ca e doar chestiune de timp pana voi reusi sa scot ceva notabil, la fel ca si in cazul bricului "Mircea" :unsure:

[claudiu_ne]

Pana amicul Victorian reuseste sa termine planurile crucisatorului, vreau sa prezint o fotografie a Elisabetei, gasita zilele trecute pe un forum...e poza care apare in primul post al lui Kno...numai ca nici de aceasta data rezolutia nu e chiar asa de buna. Oricum invit aici, colegii de forum, pentru comentarii...

Ma uitam si eu la forma pupei crucisatorului...si pot sa zic ca difera mult fata de planul din revista modelism...acei 2 metrii

Aici e sursa fotografiei http://1914-1918.invisionzone.com/forums/u...-1241786745.jpg

si asta e fotografia...

Thumbnail atasat

• 

[claudiu_ne]

Cateva posturi mai sus sunt prezentate cateva poze facute cu ocazia deschiderii canalului Kiel din Germania. Azi Victorian a mai gasit cateva...

source: http://www.armada.mde.es/ArmadaPortal/page...tion=selectItem

http://www.armada.mde.es/museonaval/imagenes/archivo_fotografico/a053_160.jpg

http://www.armada.mde.es/museonaval/imagenes/archivo_fotografico/a053_157.jpg

http://www.armada.mde.es/museonaval/imagenes/archivo_fotografico/a053_159.jpg

[MUGUR]

Salut, tuturor,

Fotografie cu ELISABETA de pe http://romaniaforum....Board&boardID=3 (alte fotografii cu crucisatorul se afla la aceasta adresa, dar depasesc 500 kb):

Thumbnail atasat

• 

Aceasta postare a fost editata de MUGUR: 09 April 2011 - 05:48 PM

[pacificatorul]

Cand ma uit la crucisatorul ELISABETA nu pot sa nu spun,cu manie si suparare,ca noi romanii avem tendinte distructive,ca nu stim sa pastram nimic.Uitativa si voi ca in Romania nu exista nici o nava muzeu gen CUTTY SARK,USS CONSTELATION,FRAM,PRESIDENTE SARMIENTO,WARRIOR,GREAT BRITAIN etc..etc..Va intreb pe toti care iubiti navele si m-ai ales navele romanesti,unde este corabia MARITA? unde este bricul MIRCEA? unde este crucisatorul ELISABETA? unde este canoniera FULGERUL? si pot continua mult si bine.Sa ales praful si pulberea de ele,nici macar epavele nu am fost in stare sa le pastram,norvegieni se zbat sa recupereze epava corabiei MAUD de la canadieni,desi este o nava fara un istoric important,doar a apartinut exploratorului ROALD AMMUNDSEN,noi ce am facut cu epava bricului MIRCEA? NMIC.Va spun eu ca vom ramane doar cu monoxilele din muzee(care fie vorba intre noi sunt asemanatoare cu troacele in care dai mincare la porci)sincer am sentimentul ca vom ramamane cu machetele si modelele si bineninteles cu pozele.Nu sunt un om pesimist dar prevad ca in viitor,barcul MIRCEA,dupa ce va fi inbatrinit incat sa nu m-ai poata fi capabil sa iasa in larg o sa fie casat si dat la fier vechi asa cum sa intimplat cu toate navele metalice romanesti.Cand ma uit cat de frumos era crucisatorul ELISABETA ,cat de frumos si elegant era bricul MIRCEA ami vine sa pling de manie,ce fel de oameni au fost cei care au ajutat aceste nave sa dispara?Istorici spun ca romani construiau,in santierele navale de la Dunare,bricuri,goelete si fregate,unde sunt?Sunt frumoase machetele dar tot m-ai frumos este sa vezi si sa atingi o nava veche(m-ai ales istorica)sunt sigur ca multi dintre voi ati vrea sa aveti posibilitatea sa va plimbati pe puntea crucisatorului ELISABETA sau pe cea bricului MIRCEA.Marinarii romani se lauda ca iubesc navele pe care au facut scoala, dar inschimb nu au facut nimic sa le salveze.Va multumesc!

[pacificatorul]

Postat Astazi, 10:43 AM
Cand ma uit la crucisatorul ELISABETA nu pot sa nu spun,cu manie si suparare,ca noi romanii avem tendinte distructive,ca nu stim sa pastram nimic.Uitativa si voi ca in Romania nu exista nici o nava muzeu gen CUTTY SARK,USS CONSTELATION,FRAM,PRESIDENTE SARMIENTO,WARRIOR,GREAT BRITAIN etc..etc..Va intreb pe toti care iubiti navele si m-ai ales navele romanesti,unde este corabia MARITA? unde este bricul MIRCEA? unde este crucisatorul ELISABETA? unde este canoniera FULGERUL? si pot continua mult si bine.Sa ales praful si pulberea de ele,nici macar epavele nu am fost in stare sa le pastram,norvegieni se zbat sa recupereze epava corabiei MAUD de la canadieni,desi este o nava fara un istoric important,doar a apartinut exploratorului ROALD AMMUNDSEN,noi ce am facut cu epava bricului MIRCEA? NMIC.Va spun eu ca vom ramane doar cu monoxilele din muzee(care fie vorba intre noi sunt asemanatoare cu troacele in care dai mincare la porci)sincer am sentimentul ca vom ramamane cu machetele si modelele si bineninteles cu pozele.Nu sunt un om pesimist dar prevad ca in viitor,barcul MIRCEA,dupa ce va fi inbatrinit incat sa nu m-ai poata fi capabil sa iasa in larg o sa fie casat si dat la fier vechi asa cum sa intimplat cu toate navele metalice romanesti.Cand ma uit cat de frumos era crucisatorul ELISABETA ,cat de frumos si elegant era bricul MIRCEA ami vine sa pling de manie,ce fel de oameni au fost cei care au ajutat aceste nave sa dispara?Istorici spun ca romani construiau,in santierele navale de la Dunare,bricuri,goelete si fregate,unde sunt?Sunt frumoase machetele dar tot m-ai frumos este sa vezi si sa atingi o nava veche(m-ai ales istorica)sunt sigur ca multi dintre voi ati vrea sa aveti posibilitatea sa va plimbati pe puntea crucisatorului ELISABETA sau pe cea bricului MIRCEA.Marinarii romani se lauda ca iubesc navele pe care au facut scoala, dar inschimb nu au facut nimic sa le salveze.Va multumesc!

[MR-JW]

Ai mai uitat unele mai noi Yahtul Libertatea , care candva era ancorat la Galati si se putea vizita, Transilvania si cate altele or mai fi de care s-a ales praful din cauza neglijentei.

[pacificatorul]

MR-JW, la 01 February 2013 - 11:54 AM, a spus:

Ai mai uitat unele mai noi Yahtul Libertatea , care candva era ancorat la Galati si se putea vizita, Transilvania si cate altele or mai fi de care s-a ales praful din cauza neglijentei.

Ai perfecta dreptate!Daca te uiti pe toate topicurile in care se discuta despre navele romanesti o sa vezi inversunarea(disperarea)cu care pasionati de nave cauta planuri,poze si orice sursa ce poate sa ai ajute sa recreeze(la scara mica)nave monumentale ale istoriei navale romanesti.Ati poti imagina ca nici macar planurile nu au supravietuit,daramite ditamai navele.Stiti doar ca englezi au arhive cu planuri si date despre nave cred ca de pe vremea lui Noe(va rog sa ami iertati exagerarea)si noi romani nu am avut grija nici macar de unicul film facut bricului MIRCEA.