[liviu123]

Prezint o racheta High Power pe care am lansat-o recent si care poate constitui un punct de reper pentru cei care ar dori sa construiasca asa ceva.
Constructia este simplificata dar cu respectarea normelor care se impun constructiei acestor rachete si ma refer aici la rezistenta si siguranta si prezinta multe asemanari cu modelele de racheta. Structura cuprinde un numar de cca.50 piese la care se adauga cele ale sistemului de recuperare. Cu cateva exceptii, nu exista nici un element de constructie care sa nu poata fi gasit sau construit in Romania, unde exista sau au existat rachete HP de amatori mai mari sau mai complicate decat aceasta. In ceea ce priveste exceptiile (motoarele, unele materiale) ele se pot fabrica, procura sau adapta in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu am mentionat nici un sistem electronic de declansare a parasutelor sau de localizare radio dar acestea se pot monta la nevoie (subiect separat daca doriti).
1. Tip: O singura treapta/1 motor
2. Clasa: G-H-I (varianta prezentata a avut motor clasa I)
3. Tip motor: 38 mm, reincarcabil, tip 417-I170-15A Classic (Cesaroni)
4. Declansare parasute: de la motor, o parasuta principala, plus streamer auxiliar.
5. Diametru/Lungime/Masa la start: 80 mm/1100 mm/1,3 kg
6. Performante zbor (calculate): Inaltime max: 1130 m, viteza max 215 m/sec
7. Zbor (masurate): timp urcare 14 sec, total 3 min 45 sec, recuperare la cca. 1 km (vant 8-10 km/h, temp. minus 4º C)
Detalii constructive precum si imagini de la lansare la adresa

http://picasaweb.goo...HighPowerRocket

Materiale:

Corp: tub din carton stratificat infasurat spiral, 2 mm grosime, diametru ext. 80 mm, plus 1 strat fibra de sticla 0.1 mm cu rasina poliesterica, finisat, grunduit, vopsit cu nitroemail. Corpul este foarte rezistent, imposibil de “turtit” cu mana (poate 1 mm nu mai mult), acoperirea suplimentara nu este pentru rezistenta ci pentru imbunatatirea aspectului si testarea tehnologiei (rasina mai ales). Partea superioara este impregnata la interior cu rasina pe o lungime de cca 100 mm, iar in zona capatului superior al port-motorului s-a acoperit la interior cu vopsea termorezistenta (silicat de Al) pe o lungime de 1-1,5 diametre. Greutatea corpului este de 260 grame.
Partea superioara detasabila a corpului, cu diametru mai mic este identica ca si constructie dar contine o reductie conica inelara realizata din lemn de balsa 2 mm impregnat cu rasina si fixata de copul cilindric cu silicon. Rolul ei este important, pentru ca face parte din “sistemul” de siguranta. Forma aceea conica mai ajuta la ceva, tocmai datorita unei frecari mai mari cu aerul (voi vorbi mai tarziu despre astea).

Aripi : Placaj aviatic de 3 mm grosime (din 5 straturi), acoperit cu rasina in strat f. subtire. Aripile patrund prin corp si sunt lipite de tubul port-motor realizat din carton 0.25 mm rulat 4 straturi. Lipirea aripilor s-a realizat cu epoxi cu uscare lenta.
Imbinarea este rigidizata prin lipirea de corp. Aceasta combinatie de material si montaj e foarte folosita la rachete de acest tip. Cel putin pana la motoare clasa K sau viteze cu putin peste M1, materialul rezista fara probleme daca aripile nu sunt exagerat de mari in raport cu grosimea.
Varful este din plastic, adaptat de la o alta racheta. Este rigidizat intrucatva prin injectarea de spuma poliuretanica (din aceea folosita la izolarea ferestrelor) pe o portiune de 40-50 mm de varf. Materialul acela are si rol de “amortizor”. Varful nu este lipit de corp, pentru acces in interior, dar intra greu si este fixat cu surub.
Panourile interioare sunt facute din acelasi placaj de 3 mm iar fixarea este rigidizata suplimentar prin coltare care patrund prin panou, pentru o mai mare siguranta.
Problema principala care se pune este la imbinarea panourilor care tin partea detasabila a corpului (cea cu varful si greutatile de echilibrare). Socul la catapultare poate fii foarte violent, se intampla uneori ca inele din otel de 3-4 mm grosime sa fie “indreptate” sau sa se rupa corzi care ar trebui sa reziste usor la 100 kg deci imbinarile trebuie sa fie foarte rezistente, fara a fii totusi complicate sau costisitoare.
Racheta aceasta prezinta o varianta, nu neaparat ce mai buna sau mai simpla, dar este una dintre cele care au dat rezultate satisfacatoare pana acum. Mai precis, forta este distribuita pe 2 panouri aflate la oarecare distanta astfel incat efortul este distribuit pe o suprafata mai mare. De obicei nu se folosesc elemente elastice ca la rachetomodele care sa amortizeze socul ci se prefera folosirea unei legaturi (corzi) mai rezistente si cat mai lungi. In cazul de fata legatura (detasabila) este din snur de 8 mm impletit din Kevlar si lung de 4 m, garantat la cca. 150 kg forta. Materialul este de asemenea foarte rezistent la foc si deci nici o protectie suplimentara nu este necesara.
Echilibrarea se face cu ajutorul unor saibe metalice care se pun sau se scot dupa dorinta, fiind fixate cu piulita care tine fixat carligul de panoul superior. In cazul de fata s-au folosit 8 saibe in greutate totala de 120 gr desi erau suficiente trei.
Inelele de ghidare sunt adaptate tipului de sina folosita si anume sina profilata cu canal de 6.3 mm (1/4”). Ele sunt facute din plastic (poliamida/relon) si fixate prin lipire plus surub. Pozitia lor incadreaza centrul de greutate.
Motorul intra usor in locas si este retinut impotriva ejectarii la catapultare de catre 2 cleme reglabile fixate cu suruburi de panoul inferior. In functie de motorul folosit, portmotorul poate avea sau nu un opritor inelar la partea superioara. Acela trebuie foarte bine lipit intrucat suporta toata forta motorului. Daca se folosesc motoare reincarcabile sau care au un “guler” la baza nu mai este nevoie de acel opritor.
Sistemul de recuperare este constituit dintr-o singura parasuta de 70 cm diametru, facuta din tesatura sintetica (“fis”) asemanatoare cu acea folosita la umbrele, dar in cazul de fata materialul este Dacron, f. rezistent (navomodelistii folosesc la veliere uneori). Suspantele in numar de 8 sunt din snur de relon de 2.mm garantate la 30 kg tractiune fiecare si sunt prinse prin coasere + impregnare cu silicon. Parasuta se prinde de coarda prin intermediul unei carabiniere solide care impiedica rasucirea excesiva a corzii de legatura sau a suspantelor. Suplimentar, de partea detasabila superioara s-a atasat un streamer din panglica rosie-fosforescenta pentru a ajuta la localizarea rachetei dupa aterizare. De asemenea in caz de ruptura a corzii, varful nu cade ca un bolovan, miscarea este intrucatva incetinita de stramer, desi acel obiect in cadere, luat individual nu este stabil aerodinamic datorita pozitiei saibelor si nu vine cu varful ascutit in jos ci se rostogoleste.
Protectorul parasutelor, adica cel care le fereste de ardere la catapultarea prin explozie este constituit in acest caz dintr-o bucata de tesatura speciala foarte rezistenta la foc (“Nomex”- carpa aceea verde inchis din fotografii) de cca. 25 x 25 cm care imbraca parasuta pliata, in timp ce coarda de legatura ramane expusa flacarii care nu o deranjeaza. Materialul acela se poate refolosi de zeci de ori. Sigur ca se pot folosi si alte mijloace de protectie, asemanator cu ce se foloseste la rachetomodele adica bucati de vata imbibate cu pudra de talc, pistoane usoare, tocatura de celuloza. Noi aici nu putem folosi vata minerala, pistoane sau prafuri colorate ca nu sunt biodegradabile (!).
Despre motor, aprindere, lansare, discutam separat. Am pus cateva fotografii care arata mai mult carcasa din PVC a partii reincarcabile precum si ajutajul din plastic, practic ”ca nou” dupa functionarea de peste 2 secunde a motorului. Partea aceea continand ajutajul, protectorul din plastic si carcasa pastilei de intarziere se arunca dupa folosire, doar tubul din metal ingustat la capatul superior si filetat jos se refoloseste.
Am lasat la urma primul aspect care trebuie luat in considerare, adica siguranta lansarii. Sunt mijloace active si pasive care tin de constructie si lansare, alaturi de masuri organizatorice. Daca in multe cazuri cele care sunt date de constructie sunt relative sau cu eficienta discutabila, in ceea ce priveste masurile organizatorice si de comportament nu exista tocmeala.
Pe scurt, daca consideram principalele pericole, acestea pot veni de la: echilibrarea /centrarea rachetei, functionarea defectuoasa a motorului, manipularea imprudenta a amorselor sau sistemului de lansare, insuficienta rezistenta a structurii sau a sist. de recuperare, etc. Ma refer mai jos doar la cele care tin de constructie.
De mare importanta este cunosterea metodelor sau materialelor folosite de altii inaintea nostra. Acelea trebuie in primul rand incercate si abia apoi cautat altceva.
Cum am spus mai inainte, corpul, aripile si modul de prindere a lor este atat cat se poate (rezonabil) de bun, dat fiind materialele alese si scopul propus, cel putin comparabil cu alte rachete facute de mine sau vazute la altii.
In nici un caz n-ar trebui construita structura sau alese materialele astfel incat racheta sa fie extrem de rezistenta, beton adica, mai precis mult mai mult decat o cer solicitarile din timpul zborului, pornind de la ideea da a avea o racheta care sa reziste mult si bine, chiar daca cade in bot! Asta este un mod gresit de a gandi si actiona, care duce pe de o parte la greutati mari/performante scazute, alaturi de un foarte mare pericol pentru persoane si bunuri. Atentie, nu discut aici desprte HPR pentru performante sau competitii.
Unul din criteriile de siguranta este acela de mimimizare pe cat posibil a daunelor produse la sol, in cazul unei caderi catastrofale. Mai intai sa se previna acea cadere si apoi sa vedem ce-i de facut in cazul in care totusi se intampla. Referindu-ma numai la masuri care tin de constructia rachetei, revin la cele ce am mentionat despre acea reductie conica, lipita si nu prea (cu silicon). In cazul unei caderi sau in orice caz a a unei traiectorii care se termina brusc, corpul rachetei din inertie isi continua miscarea si gliseaza de-a lungul corpului de diametru mai mic, in timp ce reductia-opritor este dezlipita si partial sau total distrusa, astfel incat varful ascutit se “ingroapa” in corpul mare. Asta este teorie, cu sanse mari sa se intample, nu am incercat inca….Acest sistem nu este prea intalnit, in general nu se acorda sa mare atentie acestui aspect, rachetele acestea nefiind construite foarte solid, adica nu mai spera nimeni sa recupereze ceva dupa o cadere, de altfel astfel de evenimente sunt foarte rare. In plus nu se admit corpuri metalice din teava sau varfuri masive, chiar din lemn sau plastic.
Cele e mai sus nu inseamna “faceti numai asa si nu altfel”. Este doar un exemplu, aceleasi rezultate sau mai bune se pot obtine cu alte materiale sau mod de lucru.
Puteti sa incercati asa sau cum credeti ca e mai bine, dar daca folositi motoare la fel ca cele aratate pe forum, care au forta mare raportata la totalul impulsului, riscati sa vi se imprastie racheta la cea mai mica eroare de pozitionare a aripilor, neliniaritate a corpului sau din cauza conului insuficient fixat. Acestea sunt alte subiecte de discutie.

Imagini atasate

• 

[Mr. F]

Salut.

Am si eu o intrebare pt. Liviu. Cum ai taiat fantele pentru stabilizatoare din corpul rachetei? ai folosit scule de banc sau de mana?....

Aceasta postare a fost editata de Mr. F: 08 March 2007 - 03:51 PM

[Dexter_Jr]

cea mai buna metoda e cu o scula Dremmel sau Proxxon

[liviu123]

[QUOTE] Mr F
Am si eu o intrebare pt. Liviu. Cum ai taiat fantele pentru stabilizatoare din corpul rachetei? ai folosit scule de banc sau de mana?....

Am folosit un simplu cutit de modelism (de balsa). Dat fiind materialul relativ moale a fost indeajuns un cutit cu lama ascutita. Cam in 3/4 ora treaba a fost gata, finisata. Tot asa de bine se poate folosi si o lama dintata (fin) de la fierastraiele alternative de mana. In general, pentru modelism folosirea sculelor electrice obisnuite este limitata, pentru ca materialele sunt in general moi sau fragile. Nimic nu poate fii mai bun decat o “mana” indemanatica.
Daca vreti sa taiati PVC sau fibre treaba se complica si trebuie intr-adevar scule mai ca lumea. Cu plastic nu am lucrat asa ceva, la fibre e lucru dracului ca sunt sensibile si pot crapa de aceea merg numai scule abrazive, disc abraziv 2-3 mm prins in bormasina sau circular mic.

[Mr. F]

eu cand mi-am taiat santurile pt. ampenaje (in tub PVC) am folosit un polizor mic (pentru disc de max 110 mm). Am prins tubul in menghina si am taiat. Problema e ca polizorul nu poate fi manuit cu foarte mare precizie si de aceea am stricat un tub pana mi-au iesit canalele perfect paralele cu generatoarea cilindrului.

[Dexter_Jr]

@Mr.F
ti-am mai zis cel mai usor merge cu o scula gen Dremel...
ai disc mic si control perfect, merge clasa 1

Aceasta postare a fost editata de Dexter_Jr: 08 March 2007 - 07:46 PM

[Tza rocket]

Da un filmulet ceva cu racheta ai?

[liviu123]

Despre motor:
Am folosit un motor reincarcabil, tip Pro38 de la firma Cesaroni Tehnologies. Sunt cel mai usor de gasit pe aici ptr. ca sunt fabricate ”local” si se livreaza repede.
Asta e o firma mare care face motoare de racheta pentru scopuri militare sau civile dar are o sectie care face si motoare ptr hobby. Ea a facut si primele motoare AeroSpike pe care le-au dezvoltat deja in productie de serie mica.
In plus de ceea ce puteti vedea pe pagina de Internet despre aceste motoare, va pot spune pe scurt ca ele sunt un exemplu tipic de “bun de consum” cu toate ca utilizarea, stocarea si transportul sunt f. strict reglementate. Produsul este pus la punct, testat, ambalat si livrat in configuratia aleasa de fiecare rachetist. Pentru aceeasi clasa de diametru, adica 38, 54, 75 sau 90 mm sunt aceleasi piese folosite la ajutaj, pastila de intarziere, calupurile de combustibil, doar lungimea carcasei difera in functie de clasa de impuls. Carcasa e din aluminiu 6061 de 2 mm dia si rezista la 3000 psi.
De exemplu, la clasa cea mai mica 38 mm, se pot intalni motoare G, H, I, J unde doar lungimea difera, ele avand 1 pana la 6 pastile de combustibil (“grains”), fiecare avand cam 34 mm dia si 50 mm lungime.
Partea mai interesanta incepe aici, si anume faptul ca ajutajul, combustibilul, intarzierea adica partile care se consuma si arunca dupa utilizare, sunt de fapt un singur ansamblu.
Mai clar, pastila de ajutaj cu filet exterior este lipita de un tub protector din PVC f. subtire in care se afla bucatile de combustibil si o carcasa simpla care contine pastila de intaziere si pulberea de catapultare.. Acel tub din plastic are rol de a proteja carcasa metalica. Desi temperatura de ardere este foarte mare iar timpul de ardere merge pana la 2,3 secunde, tubul de PVC asa subtire cum este nu arde si nu se topeste. Se poate sa fie deformat puternic sau perforat/topit in mai multe locuri, asta n-are a face pentru ca nu afecteaza carcasa metalica. Oricum topirea locala apare DUPA arderea combustibilului si nu deranjeaza catusi de putin. De exemplu, dupa zbor, dupa ce scot afara interiorul “afumat”, carcasa poate fi imediat incarcata din nou pentru alt zbor, nici macar nu trebuie stearsa , e oglinda (eu de ex. nu am cumparat carcasa asta, am luat-o de imprumut de la cine are si nu lanseaza atunci, e mai ieftin).
Asta se intampla pentru ca motorul are ardere centrala si atat, deci in momentul cand frontul de flacara ajunge la invelitoare arderea e gata si deci influenta termica este redusa. Nu am vazut strat de inhibare la exteriorul pastilei, s-ar putea sa fie. Daca ar fi motor cu arderea exterioara/periferica, adio reutilizare, nu mai zic de presiune, forta, grosimi (combustibilul este PC+cauciuc).
Pentru reglarea intarzierii odata cu cumpararea carcasei se primeste o scula simpla care are un burghiu scurt de 5mm diam, chestia se regleaza astfel sa poata fi “scoase” imediat 3-6-9 secunde din intarziere. Asta se face chiar inaintea lansarii. Daca racheta are sistem electronic de declansare a parasutelor sau e in trepte, nu trebuie decat scoasa pulberea de catapultare din capatul motorului si mutata in locul in care trebuie pentru aprinderea electronica.
Un lucru care trebuie sa-l mai studiez este ce fel de material e la ajutaj. Nu am acordat atentie pana acum de si am mai folosit asa motoare sau motoare ne-reutilizabile de la Aerotech care sunt toate din mat. plastic (fenolic). Aici este vorba de un material diferit, destul de moale.
Aprinderea s-a facut cu amorsa electrica cu rezistenta de cca. 1,5 Ohmi, cu un raspuns teoretic de cateva milisecunde per amper. Astea au un filament f. subtire, aproape ca la becuri, pe o lungime de 1,5-2mm., invelit intr-o pasta solidificata care arde cu flacara alba. Se livreaza odata cu combustibilul, dar invelita separat si cu conditia imperioasa ca si capetele neizolate sa fie permanent cuplate / scurtcircuitate si rasucite. Numai dupa ce amorsa a fost introdusa in motor (pana atinge capatul de sus) se admite separarea si legarea la cabluri. Desigur ca motorul trebuie sa fie in racheta, racheta pe rampa gara de zbor si nimeni imprejur altcineva decat persoana care pregateste lansarea. Toate astea pentru a preveni aprinderea accidentala a amorsei foarte sensibile, datorita electricitatii statice. Aceleasi restrictii trebuie aplicate si la rachetomodele cand se folosesc astfel de lucruri. Exista si alte feluri de amorse, unele chiar mai sensibile, altele mai putin sensibile facute manual, unele mai bune decat asta, nu discut aici ca nu e cazul.
Distanta de la rampa la pupitrul de comanda este in functie de clasa motorului dar in nici un caz mai mica de 30 metri, de obicei punem macar 50-60 m. In aceste conditii se “pierde” destul curent pe cabluri si trebuie folosita o baterie de masina in buna stare..
Partea asta de comanda a lansarii (e o instalatie facuta de club) are mai multe elemente de siguranta, o data cheia de comanda care intreupe tot dar mai este un stecher la cca 5 m de rampa care se decupleaza atata timp cat e careva pe aproape si pregateste lansarea. In plus este un circuit separat de testare a continuitatii, cu led si difuzor. Asta nu se foloseste daca sunt instalate amorse f. sensibile, ca alea pocnesc imediat. De fapt toata instalatia este identica cu cele folosite la concursurile de rachetomodele mai importante, doar ca e mai solida, sa reziste la tavaleala, adica transport pe distante lungi, frig, caldura, etc.

Imagini atasate

• 

[MIG-29]

liviu123, la 8 Mar 2007, 05:26, a spus:

Puteti sa incercati asa sau cum credeti ca e mai bine, dar daca folositi motoare la fel ca cele aratate pe forum, care au forta mare raportata la totalul impulsului, riscati sa vi se imprastie racheta la cea mai mica eroare de pozitionare a aripilor, neliniaritate a corpului sau din cauza conului insuficient fixat. Acestea sunt alte subiecte de discutie.

Intr-adevar multe motoare ce folosesc amestecul zahar+azotat de potasiu au timpi de ardere mici comparativ cu motoarele ce folosesc amestecuri compozite.
Liviu trebuie insa sa te uiti si la pret...cu banii pe care-i cheltuiesti pe un motor prezentat de tine poti sa-ti construiesti mai multe motoare cu zahar. In plus cred (si aici poate ma contrazici dandu-ne informatii) ca este cam dificil sa achizitionezi motoarele prezentate de tine in Romania...
exista insa un DAR: motoarele prezentate de tine se pot construi in regim propriu avand autorizatiile necesare...

Pana la urma totul se reduce la suma de bani necesara si din acest punct de vedere (si nu numai) motoarele ce folosesc amestecul zahar+azotat reprezinta o solutie optima pentru multi pasionati de modele de rachete.

MIG-29

Aceasta postare a fost editata de MIG-29: 13 March 2007 - 10:08 PM

[liviu123]

Observatia e foarte corecta, intr-adevar motoarele folosite de mine sunt destul de scumpe, chiar pentru standardul de viata de aici, desi sunt cele mai ieftine de pe piata.
Practic o lansare cu motor serios (J, K) costa cat un televizor bun sau cat o juma de ora la dentist. Depinde cum priviti problema…
Cu toate astea, cei de aici care fac motoare nu cred ca o fac ca sa economiseasca bani (de fapt la serii f. mici nu se economiseste cine stie ce). E un hobby scump, si in general cum stiti, hobby-urile nu sunt pentru oameni saraci.
Aducerea in Ro a motoarelor de acest fel ar fi posibila in masura in care ar exista un cadru care sa permita detinerea si utilizarea “pe fata” a lor, ceea ce in marea majoritate a tarilor europene s-a rezolvat deja de ani buni. Revenim deci la problema mai veche, a asociatiei, lasata in coada de peste.. In plus, e mult mai usor de patruns la transport si vama cu motoare reincarcabile, intrucat nu sunt clasificate ca si explozive, doar inflamabile, e mare diferenta.
Nici eu nu vad alta solutie acum in Ro decat cea a folosirii de motoare ieftine, cu zahar sau asemanatoare (cu rasini sau cu alte mat plastice care sa polimerizeze, cum ar fi plexiglasul, la care merge folosit KN). Cat despre PC eu zic sa va luati gandul, e prea periculos.
Cu toate astea, “ieftin” n-ar trebui sa insemne chiar orice jaf de teava de plastic. Chiar si la 20 RON pe metru de teava de PVC, tot e f. putin pe langa ce ar insemna o carcasa cumparata. Ca idee insa s-ar putea incerca cumpararea catorva carcase, cam 100 dolari pe trei bucati, ce s-ar putea folosi la zeci de lansari, desigur daca ar fi pus la punct un sistem reutilizabil. Carcasele metalice strunjite sunt contraindicate pentru folosirea la presiuni interioare ridicate, intrucat strunjirea dauneaza f. mult peretilor subtiri.
Eu zic ca merita incercat si numai cu ardere interioara, renuntand poate la motoare cu ardere pe toate fetele. Veti avea timpi mai lungi si forta mult mai mica, dar chiar aveti nevoie de forte asa mari? In felul acesta solicitarile termice si mecanice vor fi mai mici, motorul mai usor. Daca aveti “average thrust” de 5-6 ori greutatea totala a rachetei, aveti garantat un zbor bun. Normal ca daca se foloseste ca si corp de racheta o teava “de pe santier” trebuie forta nu gluma … :D

[MIG-29]

Salutari!

Mai exista o portiune a celor pasionati care doresc sa studieze optimizarea traiectoriilor. De exemplu, daca doresc sa ajung cu viteza finala maxima atunci este necesar un anumit profil de zbor. Daca doresc sa ajung la inaltime maxima (avand cantitatea de combustibil si caracteristicile rachetei fixate) atunci iarasi va fi nevoie sa am un anumit tip de ardere.

In cadrul acestor optimizari, de multe ori este nevoie de un boost initial (forta de tractiune mare/timp de ardere scurt) urmata de o portiune de sustinere a parametrilor de zbor (forta de tractiune mai mica si un timp de ardere mai lung; eventual chiar forta de tractiune monoton descrescatoare si un timp de ardere lung). Toate aceste lucruri arata ca totusi motoarele cu forta de tractiune mare pe timp scurt de ardere nu sunt chiar de uitat! In multe cazuri reprezinta solutia ideala!

Combustibilul zahar+azotat are un dezavantaj: viteza mica de ardere. Pentru a asigura presiunea necesara unei arderi stabile, ai nevoie de suprafata mare de ardere care sa genereze cantitate "suficienta" de gaze. Bineinteles putem trasa o limita minima a suprafetei de ardere in functie de parametrii dati ai motorului dar nu cred ca este scopul acestui forum pentru asemenea lucruri... ceea ce trebuie retinut este faptul ca daca nu ai ardere pe toate suprafetele in multe dintre cazuri motorul nu va functiona. DA, se pot eventual proiecta motoare care sa aiba ardere interioara si capete... dar trebuie asigurata presiunea minima necesara pentru ardere stabila.

MIG-29

P.S.: asociatia nu a ramas in coada de peste... doar ca anumite lucruri se misca mai greu. Asa cum am zis cel putin din directia mea vor veni mesaje pe tema respectiva atunci cand voi avea ceva concret de prezentat.

Aceasta postare a fost editata de MIG-29: 13 March 2007 - 10:16 PM

[Skyspy]

liviu123, la 13 Mar 2007, 18:43, a spus:

,.. In plus, e mult mai usor de patruns la transport si vama cu motoare reincarcabile, intrucat nu sunt clasificate ca si explozive, doar inflamabile, e mare diferenta.
,

In Ro substantele pirotehnice sunt clasificate in 3 mari categorii.Desi motoarele de rachete nu sunt specificate in nici unul dintre cele 3 mari grupari intra in primele2.
In nici intr-un caz nu se clasifica dupa inflamabile sau explozive.
Problema introducerii s-ar rezuma la obtinerea unei autorizatii de comercializare in Ro care se poate obtine destul de usor daca se dispune de spatiu corespunzator depozitarii.Motoarele Cesaroni sunt certificate si in Germania ca atare s-ar putea cumpara de acolo fara sa mai platesti vama.

[MIG-29]

Nu se mai plateste vama din Germania?
Problema-i daca nu ma insel ca degeaba sunt certificate in Germania daca nu-s certificate in Romania. Spatiile de depozitare se pot aranja de obicei daca exista colaborare pe plan local cu departamentul de arme si munitii de la Politie.

MIG-29

Aceasta postare a fost editata de MIG-29: 13 March 2007 - 11:41 PM

[liviu123]

Se poate asa cum zice dl Skyspy cu clasificarea in Ro, prin alte parti sunt multe clase. In general termenul folosit este "low expl...". Din cate vad eu pe aici, s-a slabit surubul de ceva vreme, adica s-au trecut la o categorie inferioara (1.4.c), ca efect imediat au inceput sa se gaseasca in magazine mult mai multe motoare E, F si G, la liber, doar cumparatorul sa aiba 18 ani.
In Ro poate mai dureaza putin, vedeti si voi cu ce se ocupa grangurii, nu au timp acuma....:huh:
Postez mai jos un fel de veste buna care da sperante, ca nu peste multa vreme (?) s-ar putea schimba cate ceva.
La mine la club e mai simplu, unu singur are un fel de autorizatie (sta la o ferma , mai departe) el intermediaza comenzile care primeste de la popor si aduce tot in ziua lansarii. Asta numai pentru motoare mari, peste G, ca celelalte sunt la liber, adica nu trebuie autorizatii de folosire sau loc special de depozitare. Poate in viitor treaba asta va merge si in Ro.

Fisiere atasate

•  Mot._Aerotech_in_EU.doc (24.5K)
  Number of downloads: 328

Aceasta postare a fost editata de liviu123: 14 March 2007 - 06:08 AM

[Skyspy]

MIG-29, la 13 Mar 2007, 23:38, a spus:

Nu se mai plateste vama din Germania?
Problema-i daca nu ma insel ca degeaba sunt certificate in Germania daca nu-s certificate in Romania. ,

Liviu santem in uie de 3 luni daca n-ai stiut :angry: .

Ce sa certifice aia de la politie ca se uita la un motor de racheta ca buha-n horn :(

[Tza rocket]

Aici trebe sa fiu de acord cu el.In Romania chiar daca suntem in UE romanu tot roman ramane .Asa ca....slabe sanse sa se legalizeze motorasele de racheta ,eventual acolo in 3,4 ani posibil ,poate chiar mai mult.

Aceasta postare a fost editata de Tza rocket: 14 March 2007 - 08:49 PM

[st3fy]

greu tare de facut .... pai o racheta din asta se poate face intro zi ... si seara sa o coti sa o lansezi daca ai motor.
eu zic ca corpul era mult mai usor daca era facut din 2 straturi de prespant de 1 mm grosime si apoi un strat de fibra de sticla.problema vine din partea conului pentru ca trebuie calapod.nu este necesar sa faci sant pentru aripioare pentru ca va dau o idee mult mai simpla si parerea mea e cxa e mult mai convenabila.faci aripioarele si toata racheta pui conul si apoi un punct de super glue la un capat de aripioara pentru a le fixa drept.dupa ce ati nimerit puneti super glue cu ingredere ca sa le lipiti partial.. apoi veniti cu rasina la baza acestora si va garantez eu ca nu se vor desprinde de acolo.eu folosesc aceasta tehnica la constructia rachetelor pentru concursuri.nu vad de ce nu ati folosi`o si voi pentru distractie.bafta cu racheta .. da`i tot inainte.

[liviu123]

Ar fi bine sa se poata face intr-o zi.
La inceput si eu am zis ca nu e mare lucru. Apoi am vazut ca de fapt, modul de lucru uzual pentru modele, adica cel pe care-l descrii tu nu prea se potriveste cu ceea ce se cere pentru rachete propulsate de motoare mai mari decat G. Ai dreptate, sistemul cu CA plus rasina se poate aplica fara probleme, insa nu este intotdeauna suficient de rezistent. Rachetele acestea sunt mai grele decat modelele,au parasute mult mai mici iar socul la aterizare e mai puternic. In plus, de obicei motoarele imprima o viteza foarte mare. sunt infernale daca le comparam cu motoarele pentru modele iar solicitarile dinamice sunt si ele mari.
In general greutatea HPR este un element secundar, se prefera rezistenta, dar asta desigur nu inseamna ca se pote face oricat de grele. Racheta inainte de lansare este verificata d.p.d.v. constructiv, centraj, legaturi. Daca RSO ul zice ca e prea “fragila” nu se admite la start, deci trebuie sa joci acum ti se canta. Siguranta zborului este elementul care conteaza cel mai mult si aici nu incape discutie, mai bine sa se faca totul super-rezistent decat sa existe cel mai mic dubiu ca s-ar putea rupe ceva.

[Dexter_Jr]

eu fac pariu ca daca lipesti(temporar) stabilizatoarele alea cu CA iar apoi le dai cu Hysol 9462(9466), Scotchweld 2216 sau sau chiar si cu epoxy normal dar in combinatie cu un strat de fibra de carbon sau sticla nu pleaca de acolo in vecii vecilor.
Vedeti la Nakka racheta FrostFire 3. Stabilizatoare lipite cu Scotchweld 2216 (3M),similar cu Hysol, si racheta a zburat supersonic si n-au avut nici pe dreq.
s-a avansat foarte mult in materie de adezivi

Aceasta postare a fost editata de Dexter_Jr: 22 May 2007 - 05:57 PM

[Mr. F]

@ Dex:
1. Racheta FrostFire 3 a lui Nakka a esuat. In timpul zborului super-sonic au aparut niste oscilatii iar corpul (compozit) a cedat. Ma indoiesc ca in situatii similare ampenajele lipite direct pe fuselaj ar rezista.
2. ma indoiesc ca gasesti in Romania Hysol sau Scotchweld (de asta nu am auzit) asa ca pana una alta tot metoda "through the wall" e cea mai sigura.

Aceasta postare a fost editata de Mr. F: 22 May 2007 - 08:25 PM

[Dexter_Jr]

Mr. F, la 22 May 2007, 20:21, a spus:

@ Dex:
1. Racheta FrostFire 3 a lui Nakka a esuat. In timpul zborului super-sonic au aparut niste oscilatii iar corpul (compozit) a cedat. Ma indoiesc ca in situatii similare ampenajele lipite direct pe fuselaj ar rezista.
2. ma indoiesc ca gasesti in Romania Hysol sau Scotchweld (de asta nu am auzit) asa ca pana una alta tot metoda "through the wall" e cea mai sigura.

1. a cedat DUPA trecea in zbor supersonic si undeva in zona de sus a fuselajului deci stabilizatoarele au rezistat la socul sonic
2. la reprezentanta la Loctite se gaseste Hysol 9466, si Scotchweld la fel vei gasi la reprezentanta la 3M...
si la trought the wall pot aparea probleme

[liviu123]

Putem discuta la nesfarsit pe chestia asta. Una e sa iei de bune ce auzi sau citesti prin carti sau web si alta e sa faci cu mana ta si sa vezi care sunt problemele, in functie de timpul si banii pe care-i ai. Sigur ca adezivii moderni sunt foarte buni dar nu uitati ca marea majoritate a acelor mai performanti dintre acestia sunt de uz industrial si proprietatile acelea grozave se obtin cu respectarea stricta a unor parametrii ca dozaj, temperatura, presiune, timp, pregatirea suprafetelor iar aceste conditii rar sau foarte greu se realizeaza in totalitate in ateliere improvizate, adica acasa. Adezivii mai putin performanti, cum sunt cei care se gasesc de obicei in magazine sunt mai putin pretentiosi la aplicare si marea majoritate a modelistilor folosesc asa ceva. Cei care construiesc o racheta pe an au probabil mai mult timp sa studieze si sa incerce solutii de varf, depinde de scopul pentru care construiesc. Eu folosesc curent Hysol de la Loctite, se gaseste la cca 10 dolari tuburi de 15 grame, diferite sortimente (5-15-30 minute, etc ) e bun dar in nici un caz nu indraznesc sa lipesc cu el coada la tarnacop ca in reclama accea mai veche pentru Poxipol!

[Dexter_Jr]

liviu123, la 22 May 2007, 21:42, a spus:

Eu folosesc curent Hysol de la Loctite, se gaseste la cca 10 dolari tuburi de 15 grame, diferite sortimente (5-15-30 minute, etc ) e bun dar in nici un caz nu indraznesc sa lipesc cu el coada la tarnacop ca in reclama accea mai veche pentru Poxipol!

putin off topic... cam iei teapa
vezi www.tamjets.com acolo ai Hysol 9462 (la lipirea Jet-urilor cam numai asta se foloseste dincolo) la 12$ tubul de 50ml. transportul e putin mai scumpisor dar daca luati mai multi e relativ mic...sau cauti alta sursa.
adezivul e aerospace grade si sigur poti lipi coada de la tarnacop cu el http://www.rhcforum....tyle_emoticons/default/laugh.gif
suprafetele trebuie sa fie pregatite putin inainte de lipire...nimic special, curatare, degresare, etc.
Dex

[liviu123]

Tot off topic.
Daca stii atatea lucruri si-mi dai si mie adrese de unde pot sa iau ce-mi trebuie (multumesc, voi cauta, desi sa stii ca am 6 magazine de modelism in oras - mari nu buticuri, de unde cumpar de obicei), ai fi putut sa dai un sfat sau o adresa si baiatului care te-a intrebat de unde poate cumpara o racheta. Era mai important sa-i raspunzi lui si sa-mi dai flit mie, ca eu nu ma supar, dar pentru el s-ar putea ca primul contact cu cei de pe forum sa fie cam dezamagitor.

[liviu123]

Hei, salutare
Vad ca iarasi nu prea se misca treaba. Ceva, ceva tot mesteriti voi...
Mai adaug ceva la subiectul asta care lancezeste de cateva luni bune, din pacate cu jucarii de copii mari (si un pic nebuni) de la club de la noi.
E vorba de o racheta mare, subiectul merge mai bine aici decat la Realizarile noastre, e o lucrare colectiva mai mult.
Racheta "mare" inseamana bataie de cap, multa munca si bani cheltuiti.
Am pus cateva poze si la pagina obisnuita

http://picasaweb.goo...34/ClubFeb2008/

Racheta are 5 metri inaltime, cca. 28 kilograme fara motor si este construita in totalitate din materiale compozite, mai ales fibre de sticla, pentru aripile mari s-a folosit tesaura de kevlar cu carbon, cu rasina epoxi.
Motorul clasa M de 8000 Ns pe 75 mm o poate duce teoretic pana la Mach 1,4 si 6 km inlatime , destul de putin pentru puterea lui, dar racheta e grea. Face crater unde cade, daca ceva nu functioneaza. Ca sa functioneze, sistemele sunt dublate, 2 altimetre si 2 timere, fiecare cu dubla comanda asigura (sper...) o revenire mai pasnica.
Constructia nu are nimic special ca structura, corpul e foarte rezistent si tine la tavaleala, vedeti suruburile acelea cam barosane, care se vor inlocui cu altete ceva mai aratoase, care fixeaza compartimentul cu electronica si partea superioara a corpului. Partea care se detaseaza, de deasupra aripilor este la randul sau fixata cu bulturi din plastic, care se foarfeca la explozia de catapultare.
Nu se vede prea mare lucru din poze acum , cand o fi sa fie lansata, daca sunt pe acolo si nu la vreo cinci km departare (cum ar trebui), voi posta si pozele alea.
Mai apar in poze un grup de studenti, nu sunt membri ai clubului dar au ca lucrare de sfarsit de an sa ne faca un proiect pentru o rampa de lansare. Am cumparat un fel de remorca, care se depliaza cumva si poate fi folosita ca platforma de lansare. Chestia e ca sunt 2 grupuri de studenti la inginerie, complet separate, am discutat separat, fiecare vine cu ideea sa, castiga cae mai buna. Asa se invata meserie, legata de practica reala si in regim de concurenta. Noi construim apoi smecheia si au ocazia sa vada rezultatul muncii lor. Sper sa mearga si altimetrele alea !
Un singur lucru nu l-am aflat inca: la ce naiba foloseste racheta aia ! :)

Imagini atasate

• 

[Dexter_Jr]

liviu123, la 9 Feb 2008, 04:29, a spus:

Un singur lucru nu l-am aflat inca: la ce naiba foloseste racheta aia ! :)

The bigger, the better.... :)
foarte tare treaba, felicitari constructorilor. 28kg goala pentru fibra de sticla e ok ca masa, plus ca arata foarte bine racheta.
Motorul de cine e fabricat? se poate o poza cu el si eventual cu electronica?
asteptam poze, filme de la lansare.
succes
Dex

[liviu123]

Am niste date si poze , pot sa le pun pe net, mai bine insa aici pe forum.
E o poza "oficiala" cu motorul, o pun in acest mesaj, celelalte in mesajul urmator.
Este cu motorul cu diamtrul de 75 mm, mai ieftin si mai mic. Racheta poate fi prevazuta si cu un motor de 98 mm, sunt niste distantieri simpli si a fost proiectata pentru varianta mai mare, chiar daca alegerea finala va fi facuta mai tarziu.
Se vad piesele care se asambleaza la locul de lansare. De fapt este mai simplu, practic pastila de combustibil vine gata asamblata cu ajutajul si partea de catapultare. Alea oricum se arunca dupa folosire, ramane numai carcasa aia din aluminiu care e buna de folosit de multe ori. Fabricantul este Cesaroni Technologies Incorporated, este canadiana, infiintata de un tip de origine italiana, Antonio Cesaroni. De fapt compania este mare, face motoare pentru armata si numai ca parte secundara face motoare ptr. HPR, asa ca hobby.

Imagini atasate

• 

[liviu123]

Am mai jos diagrama si datele motorului de 98 clasa M. Chiar daca functioneaza vreo 6-7 secunde, totusi asta nu e mult, aceeasi firma face acum motoare "long burner" care ard peste 12 secunde, nu se mai termina adica, dispar de mult din vedere si tot mai "trag". Acolo e o smecherie, gaura este excentrica asa ca ramane de ars un perete de combustibil mai gros, dar si caracasa este mai rezistenta la caldura.

A face asa ceva pe cunt propriu, ma refer in general la motoare asa mari, nu renteaza, costurile pentru a face cateva motoare de uz personal fiind mult mai mari decat sa le cumperi. Plus ca alea de cumparat au niste caracteristici si certificari.
O carcasa de 75 costa vreo 70-80 dolari cel mult, depinde de lungime. O pastila de combustibil cam 250-350.
Pare destul de mult, cu banii asita cumperi un TV-LCD sa zicem, dar sunt si oameni cu bani. Oricum pretul asta e mai mic decat multe alte lucruri, sa zicem decat o pereche de ochelari sau 2 bilete la meci, mai in fata !
E alta lume aici, lume de nebuni din multe puncte de vedere, eu nu ma prea ambalez.

Imagini atasate

• 

[liviu123]

3.
Pun o foto cu partea electronica, asta poate e mai interesanta decat restul din cele 2 mesaje de mai sus.
Ce vedeti arata ca o placa standard cu electronica folosita la rachetele astea, doar ca tot sistemul e dublu.
Ceea ce este pe o parte este aproape identic cu ce este pe partea cealalta si face acelasi lucru in acelasi timp: accelerometre inertiale, memorie, timere, etc.
Numai ca: o parte este cumparata, cealalta este facuta cu componente separate, cumparate de la magazin si asamblate.
Montajul pe care-l vedeti serveste la validarea "lucrului de mana", adica se monteaza pe o magaoaie mai mica, se face zborul si dupa recuperare se compara inregistrarile. Daca bat cat de cat, fara diferente semnificative, inseamna ca si jucaria facuta de mana spune cam aceleasi prostii ca aia cumparata!
Apoi, dupa "validare" sistemul merge montat pe racheta mare, deci se dubleaza siguranta in functionare.
Pe hartie e simplu. La hobby e simplu. Acelasi lucru, facut la servici, la scara mai mare, se dovedeste mult mai complicat.
:D

Imagini atasate

• 

[Dexter_Jr]

hmm...ciudat nu stiam ca si ajutajul si dopul se arunca...probabil difera de la producator la producator (la Loki Research se refolosesc de exemplu).
oricum bijuterie motorul, dar pentru veniturile din ro scump al dracu.
imi place la nebunie cum arata modulul de electronica.
motoarele alea care ard 12s+ sunt cumva cu C slot? sau e gaura excentrica (am vazut ca exista ambele tipuri de configuratii)