Duminica, 05.02.11, avem etapa. Jucam acasa.
La noi s-a lasat viscolul. Ne-am sms-at, sincronizat, si am plecat.
Pentru inceput, drumul:
Breack-dance in masina pe drumuri de cartier, nici urma de civilizatie doar domnia fortei, cine are masina mai mare, trece. Ceilalti isi lasa masina ingropata. Pe urma niste giratorii la care Fred si Barney ar avea retineri sa se incumete. De nerecunoscut. Pe urma un pic de national autentic aratura (intru pomenirea guvernului). Zapada framintata de o palma pe patru benzi.
Aeroportul:
-8 grade, 1m/s NNV, soare palid, zapada inghetata de 20 de cm (in cimp deschis) patura compacta. Asa am dat la lopata de cu sirg, ca a venit un angajat cu o moto freza mai de modelism asa de vre-o 60 de cm. N-a fost de mare ajutor, a izbavit-o repede (firma de stat), noi insa ne-am facut pirtie si platforma suficienta pentru elicoptere.
Pe pista mare in fundal, superbe perdele de zapada facute frezele mari ale profesionistilor aeroportului, in soare era un spectacol rar, ca de calendar.
Echipa de baza (de zbor), prezenta:
- Dan, numai elice propulsiva, deci 'robota'
- Radu, si-a teknicizat 600 apaltizindul. Probe de zbor. Totusi, calul de bataie este 450-ul impins la limite.
- Vlad3, doar prezenta. Banuiesc ca sculele-i erau sechestrate (pentru linistea familiei).
- Eu, promenada de iarna cu 450-ul.
Cind s-a dat dezlegare de sus (de la turn), am purces. Si zbor, si sala, si zbor si sala, si asa mai departe pina la sfirsit.
Apoi ne-am recules cu totii la KFC. Aveam un protocol intirziat, si oricum era duminica, trebuia sa tragem si noi ceva foloase.
(i-ul meu era cam aburit)